Curaj - Frica

Curaj - Frica
- Partea 1
        Frica este o însușire copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru slava deșartă. Frica este lipsa credinței arătată în așteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este o presimțire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă și se împuținează pentru unele nenorociri îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar și în lucrurile cele mai sigure. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)
       Sufletul mândru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme și fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. ... Citeste mai departe.

Curaj - Frica
- Partea 2
        Ce să fac părinte că mi-e frică? – Locuitorii cetății se tem de barbari până ce nu au ajutorul împăratului, dar când află că a sosit în cetate generalul, nu se mai tem știind că acum are cine să-i apere. Chiar de vor auzi că se apropie barbarii, nu se îngrijorează având pe cel ce se luptă pentru ei. Deci și noi, dacă credem în Dumnezeu, nu ne vom mai teme de draci căci ne va trimite ajutorul Lui. (Sfinții Varsanufie și Ioan)
       Un frate se înfricoșa tare de tâlhari și a destăinuit Bătrânului frica sa. – Dumnezeu nu părăsește pe nimeni căci a zis: “Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Evrei 13,15), dar ne predă necredinței noastre. ... Citeste mai departe.

Curaj - Frica
- Partea 3
         Nu se cuvine ca sufletul rațional și luptător să se sperie și să se înfricoșeze îndată de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva să fie batjocorit de draci, ca fricos. Căci tulburat de nălucirile lumești sufletul își iese din limanul său. Să știm că virtuțile noastre sufletești ni se fac înaintemergătoare ale bunurilor veșnice, iar păcatele de bunăvoie pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare)8
        Pregătește-te ca uf luptător încercat. De vei vedea fără de veste vreo nălucire, nu te clinti. ... Citeste mai departe.