Vorba desarta - Tacerea

Vorba desarta - Tacerea
- Partea 1
        Să ne arătăm tăcuți și fără știință în fața celorlalți căci abia atunci dovedim și dobândim cea mai multă cunoștință căci mintea nerisipindu-se în vorbe multe, distinge cu mai multă claritate tot ce observă și află.
       Tăcerea fără rost este pricinuită ori din mândrie, ori din lenea minții și aceasta-i semnul tâmpeniei, pe când tăcerea cu rost este semnul unei lucrări intense a minții prin care surprinde tainele cele mai adânci ale existenței. În această tăcere mintea omenească se întâlnește cu lucrarea intensă a Sfântului Duh Care îi comunică taine mai presus de cuvânt. ... Citeste mai departe.

Vorba desarta - Tacerea
- Partea 2
        A-l cerceta pe frate, bine este, dar a flecări este un lucru murdar și această faptă te pune la probă. Cercetează-i pe toți dar păzește-te de vorbărie și zi de pildă ca și în întâlnirile Sfinților Părinți: “Cum te afli avva? Apoi: “Spune-ne nouă un cuvânt al vieții, cum aflăm calea lui Dumnezeu? Roagă-te pentru mine că multe păcate am.” și cele asemenea acestora. La sfârșit faceți o rugăciune și pleacă de la el cu pace. ... Citeste mai departe.

Vorba desarta - Tacerea
- Partea 3
        Ia aminte la tine cu amănunțime și silește-te să te deprinzi cu tăcerea ca să-ți dea Dumnezeu puterea să lupți și să te deprinzi cu ea. De ți se ivește trebuința să grăiești, să faci întâi proba în tine însuți că este o trebuință binecuvântată și voită de Dumnezeu, ca mai degrabă decât să taci; deschide gura cu frică de Dumnezeu și cu cutremur având fața în jos, cuvântul cinstitor și supus. Astfel, de te întâlnești cu cineva, să vorbești puțin, din motive de iubire și să taci repede, iar de ești întrebat despre ceva, ascultă apoi spune cât e nevoie și nu grăi nimic mai mult. ... Citeste mai departe.

Vorba desarta - Tacerea
- Partea 4
         Nestatornicii și nepricepuții să nu ispitească pe cei înțelepți. Iar cel înțelept este bărbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbește puține și pe cele de trebuință și plăcute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47
        Când afli pe unul gâlcevindu-se și luptându-se împotriva adevărului și a lucrului vădit, pune capăt gâlcevii, părăsind pe unul ca acela, fiindcă și-a împietrit cu totul mintea. Căci precum apa cea rea strică vinul, cu vrajbă strică pe cei virtuoși cu viața și cu socotința. (Antonie cel Mare)47
        Nu spune mulțimii cuvinte despre evlavie și bună viețuire. ... Citeste mai departe.