SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG
225 CAPETE TEOLOGICE SI PRACTICE
1)Dumnezeu
nu este nicaieri pentru cei ce privesc trupeste, caci e nevazut. Dar pentru cei
ce inteleg duhovniceste este pretutindeni.(1)
2)Amintirea
lui Hristos lumineaza mintea si alunga dracii.(2)
3)E de trebuinta, asadar, ca
cei ce vor sa invete pe altii sa fie ridicati ei insisi, cum s-a spus, ca nu
cumva vorbind despre cele ce nu cunosc, sa piarda, prin ratacire pe cei ce se
incred in ei si pe ei insisi.(4)
4)Daca fugi de lume, ia seama
sa nu dai sufletului mangaieri de la inceput si sa o cercetezi pe aceasta,
chiar daca te silesc sa faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Caci pe
ei ii indeana la aceasta demonii pentru a stinge caldura inimii tale. Chiar
daca nu-ti vor putea impiedica cu desavarsire hotararea, ei o vor face cu
siguranta mai moale si mai slaba.(15)
5)Daca
ai primit ,frate, flacara alergand ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la
un parinte duhovnicesc, de vei fi indemnat de el, sau de frati care se nevoiesc
impreuna cu tine, sa te folosesti de bai sau de mancaruri, sau de alte
mangaieri pentru intarire, sa primeste acestea.
Dar
fi totdeauna pregatit pentru post, pentru patimire, pentru infranarea cea mai
deplina. Ca de vei fi indemnat de parintele tau intru Domnul sa te impartasesti
de mangaieri, sa te afle ascultator aceluia, ca voia ta sa nu o faci nici in
aceasta. Iar de nu rabdacu bucurie cele ce ai vrut sa le faci de bunavoie,
folosindu-te sufleteste.(21)
6)Cand
dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau impiedica de
la tinta noastra cea dupa Dumnezeu, se vor furisa in cei ce fataresc evlavia si
vor incerca prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai intai miscati, chipurile de
dragoste si de compatimire acestia ii vor indemna pe ceice se nevoiesc sa se
odihneasca spre a nu slabi cu trupul si a cadea in lancezeala. Pe urma il atrag
la intalniri fara rost, facandu-I sa-si piarda zilele in ele. De vor asculta
vreunul dintre cei ce se nevoisc si se va potrivi lor, se vor intoarce si vor
rade de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pazi pe
sine strain de toate, cu mintea adunata si infranata in toate, se vor aprinde
de pizma si vor face totul pana ce-l vor alunga din obste, caci nu sufera slava
desarta cea necinstita sa vada in fata ei smerenia laudata.(22)
7)Iubitorul
de slava desarta sufera cand vede pe cel smerit la cuget varsand lacrimi si
folosindu-se indoit, ca unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si ii
sileste pe oameni sa-l laude fara voie.(23)
8)Sa
nu dai milostenie fara voia parintelui tau dupaDumnezeu, din bunurile ce i-ai
adus.(25)
9)Sa
nu ceri si sa nu ei nici un pahar cu apa, chiar de s-ar intampla sa arzi, pana
ce nu te va indemna , miscat de la sine, parintele tau duhovnicesc. Strange-te
pe tine si constrange-te in toate, incredintandu-te si zicand in gand:” Daca
Dumnezeu vrea si esti vrednic sa bei, va descoperi parintelui tau, si acesta
iti va zice tie: ” bea “, si atunci bea cu constiinta curata, chiar de e la vreme
nepotrivita.(26)
10)Cel
ce iubeste din simtire launtrica pe cei cei care-l vorbesc de rau, s-au il
nedreptatesc , sau il urasc si-l pagubesc, si se roaga pentru ei ajunge in
scurta vreme la o mare sporire.(29)
11)Este
cu neputinta sa umpli si trupul cu mancaruri nesaturate ,dar sa te indulcesti
si duhovniceste . (42)
12)*
Omul care este obisnuit sa se impotriveasca isi este siesi o sabie cu doua
taiusuri, ucigandu-si sufletul fara sa stie si instrainandu-l se viata
vesnica. (45)
13)De
voiesti sa te lepezi de toate si sa te lepezi si sa te deprinzi cu vietuirea
evanghelica, sa nu te dai in seama unui invatator neincercat sau patimas, ca nu
cumva in loc de petrecerea evanghelica, si o-o inveti pe cea draceasca. Fiindca
invataturile bune sunt la invatatorii buni, iar cele rele, de la cei rai. Caci,
desigur, din seminte rele, ies roade rele.(48)
14)Indupleca
pe Dumnezeu cu rugaciuni si cu lacrimi, ca sa-ti trimita un calauzitor
nepatimas si sfant. Dar cerceteaza si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales
scrierile cu invataturi despre lucrare ale sfintilor parinti, ca punandu-le
alaturea de cele invatate si faptuite de invatatorul si inainte-statorul tau,
sa le poti vedea si intelege pe acestea ca intr-o oglinda, si pe cele ce
conglasuiesc cu Scripturile sa le iei in inima si sa le stapanesti cu
cugetarea; iar pe cele mincinoase si straine sa le dai la o parte si sa le
lepezi, ca sa nu ratacesti. Caci sa stii ca in zilele acestea multi s-au facut
dascali mincinosi si inselatori. (49)
15)*
Tot cel ce nu vede, dar se incumeta sa calauzeasca pe altii, e un inselator si
duce pe cei ce-l urmeaza in prapastia pierzaniei, dupa cuvantul Domnului: “
Orbul de va calauzi pe orb, amandoi vor cadea in groapa” (Mat. 15,14)(50)
16)
Cel ce crede ca viata si moartea sa este in mana pastorului, nu-l va
contrazice niciodata. Iar necunoasterea acestui lucru naste contrazicerea, care
pricinuieste moartea spirituala si vesnica. (56)
17)*
Rugaciune pentru invingerea patimilor si pentru supunere. (60)
18)
Cel ce contrazice pe parintele sau face, bucuria dracilor, Iar de cel ce se
smareste pana la moarte se minuneaza ingerii. (62)
19)Framantarea
multa si la vreme nepotrivita intuneca si tulbura cugetarea si scoate din
suflet rugaciunea curata si cainta. Pe de alta parte, aduce oboseala in inima
si prin aceasta, inasprire si invartosare. Iar prin acestea cauta dracii sa
duca la deznadejde pe cei duhovnicesti. (63)
20)
Trandavia le este nevoitorilor o incercare menita sa le pricinuiasca smerenie.
(72)
21)Dracul
trandaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce
au inintat in rugaciune, sau pe cei ce se sarguiesc cu ea. (73)
22)Trandavia
este moartea sufletului si a minti. (74)
23) Nu numai cel ce se linisteste singur, sau cel ce
se afla sub ascultare (in obste), ci si egumenul si inainte statatorul si chiar
cel ce slujeste, trebuie sa fie numaidecat fara de grija, sau liberi de toate
lucrurile vietii. (80)
24)Cel ce are gandirea ingrijorata de lucrurile vietii
nu este liber. (81)
25)* Exista o grija nefaptuitoare si o faptuire fara
grija; ca si dimpotriva: o grijafaptuitoare si o lene plina de griji. (82)
26)Nu darama casa ta, voind sa o zidesti pe a
vecinului. Sa sti ca lucrul acesta este obositor si greu. Ia seama ca nu cumva
hotarandu-te la aceasta, sa o darami si pe a ta si sa nu poti sa o zidesti nici
pe a aceluia. (83)
27)* Daca n-ai dabandit o desavarsita nepatimire fata
de lucruri si de bunurile vietii, sa nuprimesti sa te ocupi cu chivernisirea
lucrurilor, ca sa nu te prinzi in ele, si in loc sa iei plata slujirii, sa
suferi osanda pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la aceasta,
de intaistatorul, sa fi ca cel ce umbla cu focul care arde si sa opresti
momeala gandului prin marturisire si pocainta, ca sa te pastrezi neatins prin
rugaciunea intaistatatorului. (84)
28)Fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele
ale aproapelui, fie ca e vorba de virtute, fie de pacate. (85)
29)Alceva este nepetimirea sufletului si altceva
nepatimirea trupului; cea dintai sfinteste si trupul prin staralucirea ei si
prin revarsarea de lumina a Duhului, iar cea de a doua singura nu poate sa
foloseasca prin sine nimic pe cel ce o are. (86)
25 DE CAPETE ALE CUNOSTINTEI SI ALE CUVANTARII DE
DUMNEZEU (GNOSTICE SI TEOLOGICE)
1)Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui
ce se pocaieste, teologia. Caci pe cat sunt rasariturile de la apusuri, pe atat
e mai inalta teologia decatpocainta. (1)
2)Fiind jos nu cerceta cele de sus... (7)
ALE ACELUIASI, UNA SUTA CAPETE DE DUMNEZEU
CUVANTATOARE (TEOLOGICE SI GNOSTICE)
EXTRASE
1)Pe toti credinciosi, noi credinciosiitrebuie sa-i vedem ca pe unul si
in fiecare din ei trebuie sa vedem pe Hristos si sa avem atata dragoste fata de
el, incat sa fim gata sa ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie sa
numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i vedem buni. Chiar daca ai
vedea pe vreunul tulburat de patimi, sa nu urasti pe fratele, ci patimile care
il razboiesc. Iar daca il vezi tiranizat de pofte si de ganduri gresite, sa ai
si mai multa mila de el, ca nu cumva sa fii si tu ispitit, (ca unul ce te afli
supus schimbarilor materiei nestatornice. (3)
2)Cel ce nu nazuieste cu iubire si cu dorinta puternica sa se uneasca
prin smerita cugetare cu cel din urma ditre sfinti, ci pastreaza o mica neincredere
in el, nuse va uni niciodata deloc nici cu el, nici cu sfintii dintai care au
preceda, chiar daca ar socoti ca are toata credinta si toata iubirea fata de
Dumnezeu si fata de totii sfintii. (17)
