Sunt multe viziuni
care sunt amăgiri, dar altele sunt semnele amăgirii şi altele
ale harului. Astfel, duhul amăgirii, când se apropie de om, îi
zăpăceşte mintea şi o sălbăticeşte; îi face
inima aspră şi o întunecă; îi pricinuieşte frică,
temere şi mândrie; îi înăspreşte ochii, îi tulbură
creierul, îi înfioară tot trupul; îi iscă prin nălucire, în
faţa ochilor o lumină care nu străluceşte şi nu e
curată, ci roşie; îi scoate mintea din frâu şi o
îndrăceşte; îl mişcă să spună cu gura cuvinte
necuviincioase şi hulitoare. Şi cel ce vede acest duh al
amăgirii de multe ori, se mânie şi se umple de furie. El nu cunoaşte
deloc smerenia nici plânsul şi lacrima adevărată, ci totdeauna
se laudă cu bunătăţile lui; este plin de slava
deşartă şi fără înfrânare şi temere de Dumnezeu
şi totdeauna este stăpânit de patimi. Iar la urmă de tot
îşi iese cu totul din minţi şi vine la pierzania deplină.
Fie ca Domnul să ne izbăvească de această amăgire.
Semnele
harului sunt acestea: când vine la om harul Preasfântului Duh, îi adună
mintea şi-l face să fie cu luare aminte şi smerit, îi aduce
aminte de moarte, de păcatele lui, de judecata viitoare şi de osânda
veşnică; îi face sufletul de se frânge uşor, de plânge şi
se tânguieşte; îi face ochii liniştiţi şi plini de lacrimi.
Şi cu cât se apropie mai mult de suflet, cu atât îl mângâie mai tare prin
sfintele patimi ale domnului nostru Iisus Hristos şi prin nemărginita
Lui iubire de oameni şi-ii prilejuieşte minţii vederi înalte
şi adevărate:
·
Cu privire la puterea cea
necuprinsă a lui Dumnezeu, care cu un singur cuvânt le-a adus pe toate din
nefiinţă la fiinţă;
·
Cu privire la puterea nemărginită,
care singură cârmuieşte şi are grijă de toate;
·
Cu privire la necuprinsul Sfintei
Treimi şi la noianul de nestrăbătut al fiinţei dumnezeieşti
şi la celelalte.
Atunci mintea omului
parcă este răpită de acea lumină şi luminată de
lumina cunoştinţei dumnezeieşti. Inima i se face senină
şi blândă şi dă la iveală roadele Sfântului Duh:
bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, compătimirea,
iubirea, smerenia şi celelalte. Sufletul lui primeşte astfel o
bucurie de negrăit.
