·
Dintre gânduri singur cel al slavei
deşarte lucrează cu multe mijloace. El cuprinde aproape toată
lumea şi deschide uşile tuturor dracilor, făcându-se ca un fel
de trădător viclean al cetăţii. De aceea el umileşte
foarte tare mintea pustnicului, umplând-o cu multe vorbe şi lucruri
şi întinându-i rugăciunile, prin care acesta se străduieşte
să-şi tămăduiască toate rănile sufletului
său. Gândul acesta îl fac să crească toţi draci după
ce au fost biruiţi, ca printr-însul să primească intrare din nou
în suflet, şi să facă astfel cele mai din urmă mai rele ca
cele dintâi. Din gândul acesta se naşte şi cel al mândriei, care a
făcut să cadă ca un sunet din ceruri pe pământ pecetea
asemănării şi cununa frumuseţii. Saltă-te din el
şi nu zăbovi, ca să nu vindem altora viaţa noastră,
nici petrecerea noastră, celor fără de milă. Pe acest drac
îl alungă rugăciunea stăruitoare de a nu face sau zice cu voia
nimic din cele ce ajută blestematei slave deşarte. (Evagrie
Ponticul)44
·
Când mintea pustnicilor a ajuns la
puţină nepătimire, şi-a agonisit şi calul slavei
deşarte, căruia îndată îi dă pinteni prin cetăţi,
purtându-şi fără stăpânire lauda izvorâtă din
slavă. şi întâmpinând-o duhul curviei, printr-o rânduială
nevăzută, o închide într-o cocină de porci, învăţând-o
să nu se mai ridice altădată din pat înainte de a se face
sănătoasă deplin, nici să nu facă ceea ce fac bolnavii
neascultători care, purtând încă urmele bolii într-înşii, se dau
la drumuri şi merg la băi înainte de vreme, căzând din nou în
boală. De aceea şezând locului, să luăm şi mai bine
aminte la noi înşine, ca înainte de virtute, să ne facem greu de
mişcat spre păcat, iar înnoindu-ne întru cunoştinţă
să dobândim mulţime de vederi felurite. Şi aşa
înălţându-ne şi mai tare, vom vedea şi mai bine lumina
Mântuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44
·
Începutul rătăcirii minţii
este slava deşartă. Căci mintea fiind mişcată
de aceasta, încearcă să mărginească dumnezeirea în chipuri
şi înfăţişări. (Evagrie Ponticul)44
·
Când vezi vreun gând că-ţi
făgăduieşte slava omenească, să ştii sigur
ca-ţi pregăteşte ruşine. (Marcu Ascetul)44
·
Când vezi pe cineva îndurerat de
multe ocări, cunoaşte că, după ce s-a umplut de gânduri
de-ale slavei deşarte, seceră acum cu scârbă spicele
seminţelor din inimă. (Marcu Ascetul)44
·
Cel ce cugetă semeţ şi
cel ce iubeşte slava deşartă se însoţesc cu plăcere
unul cu altul. Căci cel dintâi laudă pe iubitorul de slavă
deşartă, care-i cade înainte slugarnic; iar celălalt
măreşte pe cel cu cuget semeţ, care-l laudă într-una.
(Marcu Ascetul)44
·
Când dracul slavei deşarte se
aprinde puternic împotriva noastră, luând ca motiv venirea vreunor
fraţi, sau a oricărui alt străin la noi, bine este să
lăsăm cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre
obişnuite. Prin aceasta vom face pe drac să plece fără
ispravă, ba mai degrabă plângându-şi încercarea neizbutită.
Totodată vom împlini cu dreapta judecată legea dragostei, păzind
în aceeaşi vreme taina înfrânării nedezvăluită, prin
pogorământul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44
