·
Mai întâi roagă-te pentru
dobândirea lacrimilor, ca prin plâns să înmoi sălbăticia ce se
află în sufletul tău; şi, după ce vei fi mărturisit
astfel împotriva ta fărădelegile tale înaintea Domnului, să
primeşti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32
·
Foloseşte-te de lacrimi pentru a
dobândi împlinirea oricărei cereri. Căci foarte mult se bucură
Stăpânul, când te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32
·
Dacă verşi izvoare de
lacrimi în rugăciunea ta, să nu te înalţi întru tine, ca şi
cum ai fi mai presus de mulţi. Căci rugăciunea ta a primit
ajutor ca să poţi răscumpăra cu dragă inimă
păcatele tale şi să îmblânzeşti pe Stăpânul prin
lacrimi. Deci să nu întorci spre patimă înlăturarea patimilor,
ca să nu mânii şi mai mult pe Cel ce ţi-a dăruit harul.
(Evagrie Ponticul)32
·
Mulţi plângând pentru
păcate uită de scopul lacrimilor; şi aşa, pierzându-şi
mintea, au rătăcit. (Evagrie Ponticul)32
·
Când socoteşti că nu ai
trebuinţă de lacrimi în rugăciunea ta pentru păcate,
gândeşte-te cât de mult te-ai depărtat de Dumnezeu, având datoria
să fii pururea în El, şi vei lăcrima cu şi mai multă
căldură. Astfel, cunoscând măsurile tale, vei plânge cu
uşurinţă, dosădindu-te după Isaia: “Cum, necurat fiind
şi petrecând în mijlocul unui astfel de popor, adică între
potrivnici, îndrăzneşti să te înfăţişezi înaintea
Domnului Savaot?”32
·
Să nu te înalţi când
verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a
atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32
