·
Frica este o însuşire
copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru
slava deşartă. Frica este lipsa credinţei arătată în
aşteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este
o presimţire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se
înspăimântă şi se împuţinează pentru unele nenorociri
îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar şi în
lucrurile cele mai sigure. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)
·
Sufletul mândru care se bizuie numai
pe sine este sclavul fricii, el se teme şi fuge la cel mai mic zgomot sau
umbre. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)
·
Cei ce plâng şi nu se mai feresc
de durere, nu se mai tem de nimic, dar cei predispuşi la frică, chiar
şi dintr-un lucru mic se înspăimântă şi de multe ori
îşi ies şi din minţi. (Sunt cei ce nu-şi mai
cruţă trupul şi aşteaptă cu hotărâre orice li
s-ar întâmpla, căutând ei de bunăvoie suferinţa.)
·
Omul fricos suferă de două
boli: de puţinătatea credinţei şi de iubirea de trup. (Scara
– Sfântul Ioan Scărarul)
·
Când cineva cade din măsura
chibzuielii, devine atât fricos cât şi îndrăzneţ, căci
sufletul său este slăbit. Omul când pierde echilibrul interior nu se
mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Scara – Sfântul
Ioan Scărarul)
·
Precum mormolocii îi
înfricoşează pe prunci, aşa şi umbrele pe cei mândri. Nu
este cu putinţă ca cel ce se teme de Dumnezeu să aibă
frică, dacă va zice că afară de Dumnezeu nu se teme de
altul. Frica de Dumnezeu dă curaj de a birui orice frică
laşă de ceva de pe pământ. Omul care crede ştie că
Dumnezeu îl va apăra, sau că dacă va pierde în cele pământeşti,
chiar viaţa sa, o va avea pe aceasta plină de toate
bunătăţile în cer. Cel ce are frică de cele
pământeşti şi nu se bizuie decât pe sine, se teme în chip real
totdeauna de ele. Nici eu-l propriu, nici cele ale lumii nu-l asigură
împotriva necazurilor şi nenorocirilor. (Scara – Sfântul Ioan
Scărarul)
·
Precum apa strâmtorată
ţâşneşte spre înălţime, aşa de multe ori şi
sufletul strâmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin
pocăinţă şi se mântuieşte. (Scara – Sfântul Ioan
Scărarul)
·
De la Hristos încoace nu mai poate
spune nimeni: “Doamne, om nu am” căci toţi îl avem pe Hristos, dar
Hristos lucrează prin cei ce cred în El. (Scara – Sfântul Ioan
Scărarul)
