·
L-am vizitat pe avva Petru când era
bolnav şi se chinuia foarte, iar el văzând tristeţea inimii mele
pentru durerea lui mi-a spus: “De abia apropiindu-mă prin aceste
neputinţe, mă gândesc la ceasul acela amar căci sănătatea
trupului nu-mi aduce nici un folos pentru că-şi caută
întărirea lui spre a se duşmăni cu Dumnezeu. Fiindcă pomul
care e udat în fiecare zi nu se usucă, spre a duce rod”. (Filocalia
XII)
·
Mântuitorul a suferit atâtea pentru
noi şi la urmă moartea infamă; deci pentru porunca lui să
răbdăm şi noi cu hotărâre pentru păcatele noastre de
ne înjură sau vorbeşte cineva împotriva noastră pe drept ori pe
nedrept. Iar de suntem duşi şi la junghiere să ne
arătăm ca o oaie neîmpotrivindu-ne de loc, ci mai degrabă, de
putem, să mângâiem pe cei ce ne fac aceasta, iar de nu, să tăcem
deplin cu multă smerenie. (Filocalia XII)
·
Când suferi necazuri nu cârti ci
socoteşte că-ţi vin pentru păcatele tale şi eşti
vrednic de ele. Apoi ele te ajută să te fereşti de păcatele
viitoare şi te curăţă de cele trecute. (Filocalia XII)
·
Mergând cu Hristos până la
moarte în răbdarea ocărilor, ele nu mai au putere să ne supere
şi să ne dezbine şi avem deci după aceea pace întru noi,
ele nemaiînsemnînd nimic pentru noi. (Filocalia XII)
·
Să fii întotdeauna gata să
asculţi de voia lui Dumnezeu ştiind că te aşteaptă fie
moartea, fie viaţa, fie orice necaz. Cunoaşte aceasta cu multă
hotărâre şi credinţă şi să aştepţi
ispite mari şi înfricoşate ce vor veni asupra ta, chinuri necazuri
şi moarte năprasnică. (Filocalia XII)
·
Ia aminte la tine însuţi cu
amănunţime, ca unul ce aştepţi să-ţi vină
ispita în fiecare ceas, fie spre moarte, necazuri, fie spre mari primejdii.
Şi suportă cu hotărâre şi fără tulburare,
ştiind că “prin multe necazuri trebuie să intrăm în
Împărăţia Cerurilor”. (Filocalia XII)
·
Omul poate urca mai uşor pe
cruce, sau poate suporta mai uşor durerile ei când simţurile nu mai
trăiesc cu multă intensitate plăcerile sau durerile alipirii la
cele materiale. Durerile sporite simţite de om cu simţurile,
urcându-se pe cruce fără să-l scape de slăbiciunea lor este
şi o pedeapsă a lui Dumnezeu, sau o lipsă a puterii lui Dumnezeu
în omul respectiv. Iar durerea sporită îl poate face să se revolte
împotriva crucii, ca tâlharul din stânga, sau să caute să scape de
ea. (Filocalia XII)
·
Fără
conştiinţa puternică a ajutorului lui Hristos să nu
căutăm Cruce; să nu ne credem că o putem suporta
fără ajutorul Lui. Dar conştiinţa necesităţii
ajutorului lui Hristos trebuie însoţită de conştiinţa
păcatului nostru şi a neputinţei ce ne vine din această
cauză de-a suporta Crucea. “Port Crucea pentru că sunt
sănătos, dar o pot suporta cerând ajutorul Lui Hristos – El o
suportă pentru mine. Numai aşa îmi este de folos Crucea, nefiind
învins de păcatul încrederii în mine şi de neputinţa de-a o
purta până la capăt.” (Filocalia XII)
