Index > Scriitori filocalici

 
   Akedia 
   Ascultarea 
   Credinta 
   Cunoastere - Ignoranta 
   Curaj - Frica 
   Curvia - Curatia 
   Deznadejde 
   Discernamant - Trezvia 
   Dragoste - Bunatate - Mila 
   Frica de Dumnezeu - Evlavia 
   Iadul 
   Imbuibarea - Infranarea 
   Imparatia Cerurilor 
   Infricosata Judecata 
   Mania - Blandetea 
   Meditatia 
   Moartea 
   Naluciri 
   Osteneala - Lenevia 
   Parintele spiritual 
   Patimi - Ispite 
   Paza Simturilor 
   Pilde 
   Plansul 
   Pocainta 
   Rabdare - Suferinta 
   Rasul 
   Retragerea 
   Rugaciune 
   Saracia - Avaritia 
   Slava desarta 
   Smerenia - Mandria 
   Spovedania 
   Suferinta - Rabdare 
   Trandavia - Osteneala 
   Trezvia - Imprastierea 
   Vorba desarta - Tacerea 

 

Rāsul

·        Īnceputul pieirii monahului este rāsul şi lipsa fricii. Cānd te vezi stăpānit de rās, cunoaşte-te īn adāncul relelor şi īn adāncul iadului. Rāsul scoate afară fericirea lui Hristos, el nu zideşte ci topeşte toate virtuţile. Rāsul īntristează Duhul, corupe trupul, vatămă sufletul, īntunecă īnţelegerea, scufundă īn noroi conştiinţa, īnăspreşte şi īmpietreşte inima, face rugăciunea neprimită. (Rāsul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficienţelor proprii, a neīmplinirii datoriilor faţă de Dumnezeu şi de alţii.) Monahul pricinuitor de rās (glumeţ) este urāt īn faţa lui Dumnezeu, privit cu scārbă de īngeri, gol de toată virtutea, īmbrăcat īn ruşine, unealtă a diavolului şi vatră a morţii. Rāsul este duşmanul īnfrānării şi prietenul demonilor, desfrānării, ruşine, osāndă a celui cāştigat de el. (Rāsul nu vede realitatea profundă şi grija de-a rămāne īn unirea cu ea, de a īnainta spre ea şi īn ea.) Rāsul risipeşte sufletul şi aduce căderea grabnică a trupului, dispreţuieşte pacea şi se bucură de lupte īntre oameni. Glumeţul caută moartea şi doreşte pierzarea; el īşi pregăteşte chinurile veşnice şi grabnică pieire. (viaţa redusă la cele ale lumii şi la cele plăcute ei, se simte bine īn monotonia lumii, echivalentă cu moartea spirituală; el acoperă această monotonie, dar cāt timp va putea-o face?) Rāsul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al ruşinii, aduce defăimarea şi dispreţul, este creatorul minciunii şi batjocorirea adevărului. (Rāsul nu ia īn serios nici o valoare; priveşte cu īngăduinţă toate relele, orice dezordine sau luptă īntre oameni – este deci o armă a diavolului.) Rāsul nu recunoaşte ceea ce s-a īmplinit cu adevărat, ci născoceşte minciuna. Rāsul goleşte sufletul de orice conţinut, de orice gāndire, de orice relaţie serioasă cu alţii. Rāsul opreşte simţurile de a lua contact cu realitatea. Rāsul este păcatul neīncetat şi un cui īn suflet, sabia diavolului şi o seceră pustiitoare. Rāsul este necunoaşterea Scripturilor, mānie neīntārziată, strāmbarea cuvintelor adevărate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rāsul este mişcarea īntre cele rele schimbătoare şi cugetarea vicleană; rāsul este foc nestins şi pedeapsă pierzătoare, cursă multiplă şi lipsa vieţii. (Este lipsa unei vieţi adevărate. El nu se adānceşte īn bogăţia vieţii, nu simte trebuinţa să o pătrundă, să o cunoască.) rāsul este vieţuire amăgitoare, năvala desfrāului, hambar de īnduri rele şi magazie de īnţelesuri urāte. Rāsul este lipsit de gāndul morţii şi de cugetarea la chinurile veşnice. (Dacă mila noastră este trezită nu de cel ce rāde, ci de cel trist, cu atāt mai mult trezeşte cel trist şi temător mila lui Dumnezeu. Cel ce rāde trezeşte compătimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate māntui, ci doar compătimirea unită cu constatarea că cel ce rāde se pierde.)