Talasie Libianul si Africanul

ˇ         Dragoste adevarata a dobandit acela care nu sufera banuieli si vorbe impotriva aproapelui.

ˇ         Lucrarea proprie a mintii e sa se ocupe neincetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

ˇ         Placerea se stinge prin reaua patimire si prin intristare, fie prin cele de buna voie, fie prin cele aduse de Providenta.

ˇ         Iubirea de argint este o materie a patimilor, intrucat face sa creasca placerea generala.

ˇ         Lipsa placerii naste intristarea: iar placerea e impreunata cu toata patima.

ˇ         Trei sunt caile prin cari primesti ganduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire.

ˇ         Cel caruia i s-a dat intelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este inceputul si sfarsitul lumii.

ˇ         Lumina sufletului este sfanta cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte, umbla in intuneric.

ˇ         Cel ce petrece in intuneric este lipsit de minte. Pe el il ia in primire intunericul nestiintei.

ˇ         Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel indragostit de adevar.

ˇ         Numai intalnirea duhovniceasca foloseste. Iar decat toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

ˇ         Constiinta numai pe aceia nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului.

ˇ         Intristarea cea de ocara e pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece neintristat.

ˇ         Auzind un cuvant folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor.

ˇ         Socotinta vicleana gandeste rele si preface vredniciile aproapelui in scaderi.

ˇ         Nu crede gandului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gandeste cele rele.

ˇ         Pazeste-ti gandurile si fugi de pacat, ca nu cumva, intunecandu-se mintea, sa vezi unele in locul altora.

ˇ         Intareste-te gandindu-te la Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu nostru drept Belzebut.

ˇ         Banuiala rea intuneca cugetarea si te face sa vezi, in loc de cale, cele alaturi de cale.

ˇ         Pacatele stau alaturi de virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate.

ˇ         Mintea zabovind in placere sau in intristare cade repede mintea in patima trandaviei.

ˇ         Constiinta curata ridica sufletul. Iar gandul murdar il doboara la pamant.

ˇ         Rascolindu-se, patimile alunga slava desarta; iar de sunt inlaturate, aceea iarasi se intoarce.

ˇ         Dumnezeu dand fiinta fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija (prin Providenta).

ˇ         Iar fiind Stapan si facandu-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de grija (culmea Providentei Sale).

ˇ         Caci Dumnezeu si Cuvantul intrupandu-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup.

ˇ         Minune straina se intampla in cer si pe pamant, ca Dumnezeu este pe pamant si omul in ceruri.

ˇ         Ca unind pe oameni cu Ingerii, sa daruiasca totodata intregii zidiri dumnezeirea.

ˇ         Cunostinta Sfintei si celei de o fiinta Treimi este sfintire si indumnezeire pentru Ingeri si pentru oameni.

ˇ         Iertarea pacatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost inca slobozit prin har, n-a dobandit inca iertarea.

ˇ         De vrei sa te izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.

ˇ         Sanatatea sufletului este nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste placerilor.

ˇ         Inceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.

ˇ         E propriu celui rational sa se supuna ratiunii si sa-si struneasca si robeasca trupul.

ˇ         Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt infranarea, dragostea, rugaciunea, atentia si citirea.

ˇ         Sa luptam pentru porunci ca sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca sa ne invrednicim de cunostinta.

ˇ         Dracii leaga mintea de cele supuse simturilor, prin intristari si placeri, pofte si temeri.

ˇ         Pofta dupa intelepciune dispretuieste frica si placerea cunostintei izgoneste intristarea.

ˇ         Sa nu intepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda cand vei primi cele asemenea.

ˇ         Mania e oprita de indelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata de dragoste si de impreuna patimire (compatimire).

ˇ         Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina intelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea intuneric.

ˇ         Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu ii aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta intru adevar, cu evlavie si cu dor.

ˇ         Nu uita de faptuire. Caci uitand de ea se imputineaza cunostinta, si facandu-se foamete, te vei cobori in Egipt.

ˇ         Egiptul spiritual este intunecimea patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete.

ˇ         Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de gandurile necurate.

ˇ         Este cu neputinta mintii sa se indeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fata de simtire si fata de cele supuse simturilor.

ˇ         Semnul ca mintea se indeletniceste cu cele inteligibile il avem in aceea ca dispretuieste toate cele ce desfateaza simtirea.

ˇ         Cand mintea se deschisa spre vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie de pierdut.

ˇ         Cand mintea se imbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu totul stapanire si pe simtire.

ˇ         Impiedica-ti mintea sa se invarteasca in jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si rodeasca prin ele placeri si intristari.

ˇ         De firea partii rationale a sufletului tine sa se indeletniceasca cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale sa imbratiseze dragostea si infranarea.

ˇ         Minte desavarsita este aceea care s-a imbibat de cunostinta; iar suflet desavarsit este acela care s-a tesut cu virtutile.

ˇ         Sufletul intinat de patimi s-a impietrit si nu primeste sa creada fara taieri si arsuri.

ˇ         Pe cei invartosati ii iau in primire probe infricosate. Caci fara dureri nu primesc sa se inmoaie.

ˇ         Barbatul chibzuit se ingrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe cele fara voie.

ˇ         Grija de suflet se arata in reaua patimire si in smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate pacatele.

ˇ         Rabdarea este iubirea de osteneala a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara iubirea de placere.

ˇ         Cetirea si rugaciunea curatesc mintea; iar dragostea si infranarea partea pasionala (afectiva) a sufletului.

ˇ         Pazeste aceeasi infranare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare.

ˇ         Cel ce-si pune legi sie-si sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe sine se amageste.

ˇ         Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui.

ˇ         Pacatul invechit cere nevointa (asceza) indelungata. Caci obisnuinta invartosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data.

ˇ         Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei imprastia gandurile care staruiesc in inima.

ˇ         Nevointa are trebuinta de rabdare si de indelunga rabdare. Caci numai prin osteneala indelungata se izgoneste iubirea de placere.

ˇ         Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu randuiala.

ˇ         Pazeste aceeasi masura in nevointa si sa nu dezlegi canonul fara trebuinta.

ˇ         Precum dragostea si infranarea curatesc gandurile, asa contemplatia si rugaciunea toata inaltarea trufasa.

ˇ         Cel ce rabda loviturile incercarilor fara voie se face smerit la buget, bine nadajduitor si cercat.

ˇ         Pacatul e vestejit de staruinta in suferinte si e ars deplin de rabdarea pana la capat.

ˇ         Venirea ostenelilor indurereaza simtirea, iar venirea intristarii inlatura placerea.

ˇ         Mintea chibzuita isi intareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa.

ˇ         Cel ce inainteaza filosofeaza in acestea trei: in porunci, in dogme si in credinta Sfintei Treimi.

ˇ         Mintea izbavita de patimi se afla in acestea: in ganduri simple, in contemplarea fapturilor si in lumina vesnica.

ˇ         Patimile sunt starnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum s-a zis.

ˇ         Mintea care a inchis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi decat cu amintirea.

ˇ         Postul cumpatat, privegherea si cantarea de psalmi fac egala starea trupului.

ˇ         Acestea trei schimba in rau starea trupului: lipsa de regula in hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

ˇ         Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, infranare si dragoste.

ˇ         Inchide intai simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor impotriva amintirilor.

ˇ         Pacatul cu cugetul este reaua intrebuintare a gandurilor; iar pacatul cu fapta este reaua intrebuintare a lucrurilor.

ˇ         Nepatimire desavarsita are acela care nu e impatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

ˇ         Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se intampla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gandurilor.

ˇ         Domnul orbeste mintea patimasa; caci se intristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

ˇ         Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul barfitorului.

ˇ         Trandavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii.

ˇ         Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mancari; iar lipsa indulceste si painea simpla.

ˇ         Cel ce se bucura in chip ascuns impreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma.

ˇ         Indeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobandit nume mare la multi.

ˇ         Castiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si il vei afla acoperamant greselilor tale.

ˇ         Nepasatorul s-a vandut multor stapani; si cum il poarta, asa umbla.

ˇ         In vreme de pace iti este binevoitor ca un prieten; iar in vreme de incercare te razboieste ca un dusman.

ˇ         Isi pune sufletul sau pentru tine inainte de starnirea patimilor; iar cand se starnesc, iti ia sufletul tau.

ˇ         Mintea luminata scoate cuvinte intelepte si sufletul cultiva ganduri dumnezeiesti.

ˇ         In cei ce inainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; in cei desavarsiti, deprinderile in amandoua partile sunt greu de clintit.

ˇ         Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: ''Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos'', si celelalte.

ˇ         Ţine de firea mintii sa petreaca in Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre judecatile Lui infricosate.

ˇ         Stapanindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire, misca patimile.

ˇ         Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gandurile aduse de amintire (de prejudecata).

ˇ         Indeletniceste-te neincetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile.

ˇ         Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea in jurul patimilor.

ˇ         In osteneala, in robotire si in sudoarea fetei ai fost osandit sa mananci painea cunostintei.

ˇ         Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul.

ˇ         Stapanindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi in necinste.

ˇ         Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur in parerea de sine, sau in curvie.

ˇ         E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mandrie sa dispretuiasca si sa se otarasca.

ˇ         Fugind de lacomia pantecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere.

ˇ         Cand nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, ii dai curviei aceeasi materie.

ˇ         Mandria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne incredem in noi insine si sa ne inaltam impotriva oamenilor.

ˇ         Impotriva mandriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.

ˇ         Ca sa inlaturi mandria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara voie.

ˇ         Povatuirea prin incercari este un toiag duhovnicesc. Ea invata pe cel ce se inalta fara minte sa cugete cu smerenie.

ˇ         Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, ineaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste, pierde ostenelile.

ˇ         Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste.

ˇ         Cel omorat de patimi nu asculta sfatul si nu sufera catusi de putin mustrarea si povatuirea duhovniceasca.

ˇ         Cel ce nu primeste sfatul nu isi indreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si rape.

ˇ         Mintea care s-a tamaduit pe sine insasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.

ˇ         Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urat si sa mori jalnic.

ˇ         Omoara pacatul, ca sa nu invii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare.

ˇ         Din viata la viata trece acela care si-a omorat patimile si s-a despartit de nestiinta.

ˇ         Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi.

ˇ         Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care impartasindu-se cel curat ramane nemuritor.

ˇ         Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea indraznind spre ele nadajduieste sa dobandeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.