Talasie Libianul si Africanul

ˇ         Dragoste adevarata a dobândit acela care nu sufera banuieli si vorbe împotriva aproapelui.

ˇ         Lucrarea proprie a mintii e sa se ocupe neîncetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

ˇ         Placerea se stinge prin reaua patimire si prin întristare, fie prin cele de buna voie, fie prin cele aduse de Providenta.

ˇ         Iubirea de argint este o materie a patimilor, întrucât face sa creasca placerea generala.

ˇ         Lipsa placerii naste întristarea: iar placerea e împreunata cu toata patima.

ˇ         Trei sunt caile prin cari primesti gânduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire.

ˇ         Cel caruia i s-a dat întelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este începutul si sfârsitul lumii.

ˇ         Lumina sufletului este sfânta cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte, umbla în întuneric.

ˇ         Cel ce petrece în întuneric este lipsit de minte. Pe el îl ia în primire întunericul nestiintei.

ˇ         Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel îndragostit de adevar.

ˇ         Numai întâlnirea duhovniceasca foloseste. Iar decât toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

ˇ         Constiinta numai pe aceia nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului.

ˇ         Întristarea cea de ocara e pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece neîntristat.

ˇ         Auzind un cuvânt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor.

ˇ         Socotinta vicleana gândeste rele si preface vredniciile aproapelui în scaderi.

ˇ         Nu crede gândului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gândeste cele rele.

ˇ         Pazeste-ti gândurile si fugi de pacat, ca nu cumva, întunecându-se mintea, sa vezi unele în locul altora.

ˇ         Întareste-te gândindu-te la Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu nostru drept Belzebut.

ˇ         Banuiala rea întuneca cugetarea si te face sa vezi, în loc de cale, cele alaturi de cale.

ˇ         Pacatele stau alaturi de virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate.

ˇ         Mintea zabovind în placere sau în întristare cade repede mintea în patima trândaviei.

ˇ         Constiinta curata ridica sufletul. Iar gândul murdar îl doboara la pamânt.

ˇ         Rascolindu-se, patimile alunga slava desarta; iar de sunt înlaturate, aceea iarasi se întoarce.

ˇ         Dumnezeu dând fiinta fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija (prin Providenta).

ˇ         Iar fiind Stapân si facându-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de grija (culmea Providentei Sale).

ˇ         Caci Dumnezeu si Cuvântul întrupându-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup.

ˇ         Minune straina se întâmpla în cer si pe pamânt, ca Dumnezeu este pe pamânt si omul în ceruri.

ˇ         Ca unind pe oameni cu Îngerii, sa daruiasca totodata întregii zidiri dumnezeirea.

ˇ         Cunostinta Sfintei si celei de o fiinta Treimi este sfintire si îndumnezeire pentru Îngeri si pentru oameni.

ˇ         Iertarea pacatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost înca slobozit prin har, n-a dobândit înca iertarea.

ˇ         De vrei sa te izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.

ˇ         Sanatatea sufletului este nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste placerilor.

ˇ         Începutul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.

ˇ         E propriu celui rational sa se supuna ratiunii si sa-si struneasca si robeasca trupul.

ˇ         Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt înfrânarea, dragostea, rugaciunea, atentia si citirea.

ˇ         Sa luptam pentru porunci ca sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca sa ne învrednicim de cunostinta.

ˇ         Dracii leaga mintea de cele supuse simturilor, prin întristari si placeri, pofte si temeri.

ˇ         Pofta dupa întelepciune dispretuieste frica si placerea cunostintei izgoneste întristarea.

ˇ         Sa nu întepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda când vei primi cele asemenea.

ˇ         Mânia e oprita de îndelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata de dragoste si de împreuna patimire (compatimire).

ˇ         Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina întelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea întuneric.

ˇ         Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu îi aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta întru adevar, cu evlavie si cu dor.

ˇ         Nu uita de faptuire. Caci uitând de ea se împutineaza cunostinta, si facându-se foamete, te vei coborî în Egipt.

ˇ         Egiptul spiritual este întunecimea patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete.

ˇ         Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de gândurile necurate.

ˇ         Este cu neputinta mintii sa se îndeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fata de simtire si fata de cele supuse simturilor.

ˇ         Semnul ca mintea se îndeletniceste cu cele inteligibile îl avem în aceea ca dispretuieste toate cele ce desfateaza simtirea.

ˇ         Când mintea se deschisa spre vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie de pierdut.

ˇ         Când mintea se îmbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu totul stapânire si pe simtire.

ˇ         Împiedica-ti mintea sa se învârteasca în jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si rodeasca prin ele placeri si întristari.

ˇ         De firea partii rationale a sufletului tine sa se îndeletniceasca cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale sa îmbratiseze dragostea si înfrânarea.

ˇ         Minte desavârsita este aceea care s-a îmbibat de cunostinta; iar suflet desavârsit este acela care s-a tesut cu virtutile.

ˇ         Sufletul întinat de patimi s-a împietrit si nu primeste sa creada fara taieri si arsuri.

ˇ         Pe cei învârtosati îi iau în primire probe înfricosate. Caci fara dureri nu primesc sa se înmoaie.

ˇ         Barbatul chibzuit se îngrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe cele fara voie.

ˇ         Grija de suflet se arata în reaua patimire si în smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate pacatele.

ˇ         Rabdarea este iubirea de osteneala a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara iubirea de placere.

ˇ         Cetirea si rugaciunea curatesc mintea; iar dragostea si înfrânarea partea pasionala (afectiva) a sufletului.

ˇ         Pazeste aceeasi înfrânare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, în cele contrare.

ˇ         Cel ce-si pune legi sie-si sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe sine se amageste.

ˇ         Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui.

ˇ         Pacatul învechit cere nevointa (asceza) îndelungata. Caci obisnuinta învârtosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data.

ˇ         Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei împrastia gândurile care staruiesc în inima.

ˇ         Nevointa are trebuinta de rabdare si de îndelunga rabdare. Caci numai prin osteneala îndelungata se izgoneste iubirea de placere.

ˇ         Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu rânduiala.

ˇ         Pazeste aceeasi masura în nevointa si sa nu dezlegi canonul fara trebuinta.

ˇ         Precum dragostea si înfrânarea curatesc gândurile, asa contemplatia si rugaciunea toata înaltarea trufasa.

ˇ         Cel ce rabda loviturile încercarilor fara voie se face smerit la buget, bine nadajduitor si cercat.

ˇ         Pacatul e vestejit de staruinta în suferinte si e ars deplin de rabdarea pâna la capat.

ˇ         Venirea ostenelilor îndurereaza simtirea, iar venirea întristarii înlatura placerea.

ˇ         Mintea chibzuita îsi întareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa.

ˇ         Cel ce înainteaza filosofeaza în acestea trei: în porunci, în dogme si în credinta Sfintei Treimi.

ˇ         Mintea izbavita de patimi se afla în acestea: în gânduri simple, în contemplarea fapturilor si în lumina vesnica.

ˇ         Patimile sunt stârnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum s-a zis.

ˇ         Mintea care a închis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi decât cu amintirea.

ˇ         Postul cumpatat, privegherea si cântarea de psalmi fac egala starea trupului.

ˇ         Acestea trei schimba în rau starea trupului: lipsa de regula în hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

ˇ         Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, înfrânare si dragoste.

ˇ         Închide întâi simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor împotriva amintirilor.

ˇ         Pacatul cu cugetul este reaua întrebuintare a gândurilor; iar pacatul cu fapta este reaua întrebuintare a lucrurilor.

ˇ         Nepatimire desavârsita are acela care nu e împatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

ˇ         Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se întâmpla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gândurilor.

ˇ         Domnul orbeste mintea patimasa; caci se întristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

ˇ         Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul bârfitorului.

ˇ         Trândavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii.

ˇ         Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mâncari; iar lipsa îndulceste si pâinea simpla.

ˇ         Cel ce se bucura în chip ascuns împreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma.

ˇ         Îndeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobândit nume mare la multi.

ˇ         Câstiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si îl vei afla acoperamânt greselilor tale.

ˇ         Nepasatorul s-a vândut multor stapâni; si cum îl poarta, asa umbla.

ˇ         În vreme de pace îti este binevoitor ca un prieten; iar în vreme de încercare te razboieste ca un dusman.

ˇ         Îsi pune sufletul sau pentru tine înainte de stârnirea patimilor; iar când se stârnesc, îti ia sufletul tau.

ˇ         Mintea luminata scoate cuvinte întelepte si sufletul cultiva gânduri dumnezeiesti.

ˇ         În cei ce înainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; în cei desavârsiti, deprinderile în amândoua partile sunt greu de clintit.

ˇ         Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: „Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos”, si celelalte.

ˇ         Ţine de firea mintii sa petreaca în Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre judecatile Lui înfricosate.

ˇ         Stapânindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire, misca patimile.

ˇ         Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gândurile aduse de amintire (de prejudecata).

ˇ         Îndeletniceste-te neîncetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile.

ˇ         Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea în jurul patimilor.

ˇ         În osteneala, în robotire si în sudoarea fetei ai fost osândit sa manânci pâinea cunostintei.

ˇ         Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul.

ˇ         Stapânindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi în necinste.

ˇ         Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur în parerea de sine, sau în curvie.

ˇ         E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mândrie sa dispretuiasca si sa se otarasca.

ˇ         Fugind de lacomia pântecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere.

ˇ         Când nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, îi dai curviei aceeasi materie.

ˇ         Mândria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne încredem în noi însine si sa ne înaltam împotriva oamenilor.

ˇ         Împotriva mândriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.

ˇ         Ca sa înlaturi mândria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara voie.

ˇ         Povatuirea prin încercari este un toiag duhovnicesc. Ea învata pe cel ce se înalta fara minte sa cugete cu smerenie.

ˇ         Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, îneaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste, pierde ostenelile.

ˇ         Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste.

ˇ         Cel omorât de patimi nu asculta sfatul si nu sufera câtusi de putin mustrarea si povatuirea duhovniceasca.

ˇ         Cel ce nu primeste sfatul nu îsi îndreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si râpe.

ˇ         Mintea care s-a tamaduit pe sine însasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.

ˇ         Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urât si sa mori jalnic.

ˇ         Omoara pacatul, ca sa nu învii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare.

ˇ         Din viata la viata trece acela care si-a omorât patimile si s-a despartit de nestiinta.

ˇ         Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi.

ˇ         Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care împartasindu-se cel curat ramâne nemuritor.

ˇ         Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea îndraznind spre ele nadajduieste sa dobândeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.