Index > Scriitori filocalici

 
   Antonie cel Mare 
   autor anonim 
   Avva Filimon 
   Calist şi Ignatie Xantopol 
   Calist Angelicude 
   Calist Catafygiotul 
   Calist Patriarhul 
   Casian Romanul 
   Diadoh al Foticeei 
   Evagrie Ponticul 
   Filotei Sinaitul 
   Grigorie Sinaitul 
   Ilie Edicul 
   Ioan Carpatiul 
   Ioan Damaschin 
   Isaia Pustnicul 
   Isihie Sinaitul 
   Marcu Ascetul 
   Maxim Cavsocalivitul 
   Maxim Marturisitorul 
   Nichifor din singuratate 
   Nichita Stithatul 
   Nil Ascetul 
   Petru Damaschin 
   Simeon Evlaviosul 
   Simeon Metafrastul 
   Simeon Noul Teolog 
   Talasie Libianul si Africanul 
   Teodor al Edesei 
   Teognost 
   Teolipt mitropolitul Filadelfiei 
   Varsanufie si Ioan 
   Vasile de la Poiana Marului 

 

versiune cu diacritice - aici

Talasie Libianul si Africanul

·         Dragoste adevarata a dobandit acela care nu sufera banuieli si vorbe impotriva aproapelui.

·         Lucrarea proprie a mintii e sa se ocupe neincetat cu cuvintele lui Dumnezeu.

·         Placerea se stinge prin reaua patimire si prin intristare, fie prin cele de buna voie, fie prin cele aduse de Providenta.

·         Iubirea de argint este o materie a patimilor, intrucat face sa creasca placerea generala.

·         Lipsa placerii naste intristarea: iar placerea e impreunata cu toata patima.

·         Trei sunt caile prin cari primesti ganduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire.

·         Cel caruia i s-a dat intelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este inceputul si sfarsitul lumii.

·         Lumina sufletului este sfanta cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte, umbla in intuneric.

·         Cel ce petrece in intuneric este lipsit de minte. Pe el il ia in primire intunericul nestiintei.

·         Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel indragostit de adevar.

·         Numai intalnirea duhovniceasca foloseste. Iar decat toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia).

·         Constiinta numai pe aceia nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului.

·         Intristarea cea de ocara e pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece neintristat.

·         Auzind un cuvant folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor.

·         Socotinta vicleana gandeste rele si preface vredniciile aproapelui in scaderi.

·         Nu crede gandului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gandeste cele rele.

·         Pazeste-ti gandurile si fugi de pacat, ca nu cumva, intunecandu-se mintea, sa vezi unele in locul altora.

·         Intareste-te gandindu-te la Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu nostru drept Belzebut.

·         Banuiala rea intuneca cugetarea si te face sa vezi, in loc de cale, cele alaturi de cale.

·         Pacatele stau alaturi de virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate.

·         Mintea zabovind in placere sau in intristare cade repede mintea in patima trandaviei.

·         Constiinta curata ridica sufletul. Iar gandul murdar il doboara la pamant.

·         Rascolindu-se, patimile alunga slava desarta; iar de sunt inlaturate, aceea iarasi se intoarce.

·         Dumnezeu dand fiinta fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija (prin Providenta).

·         Iar fiind Stapan si facandu-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de grija (culmea Providentei Sale).

·         Caci Dumnezeu si Cuvantul intrupandu-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup.

·         Minune straina se intampla in cer si pe pamant, ca Dumnezeu este pe pamant si omul in ceruri.

·         Ca unind pe oameni cu Ingerii, sa daruiasca totodata intregii zidiri dumnezeirea.

·         Cunostinta Sfintei si celei de o fiinta Treimi este sfintire si indumnezeire pentru Ingeri si pentru oameni.

·         Iertarea pacatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost inca slobozit prin har, n-a dobandit inca iertarea.

·         De vrei sa te izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor.

·         Sanatatea sufletului este nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste placerilor.

·         Inceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup.

·         E propriu celui rational sa se supuna ratiunii si sa-si struneasca si robeasca trupul.

·         Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt infranarea, dragostea, rugaciunea, atentia si citirea.

·         Sa luptam pentru porunci ca sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca sa ne invrednicim de cunostinta.

·         Dracii leaga mintea de cele supuse simturilor, prin intristari si placeri, pofte si temeri.

·         Pofta dupa intelepciune dispretuieste frica si placerea cunostintei izgoneste intristarea.

·         Sa nu intepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda cand vei primi cele asemenea.

·         Mania e oprita de indelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata de dragoste si de impreuna patimire (compatimire).

·         Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina intelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea intuneric.

·         Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu ii aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta intru adevar, cu evlavie si cu dor.

·         Nu uita de faptuire. Caci uitand de ea se imputineaza cunostinta, si facandu-se foamete, te vei cobori in Egipt.

·         Egiptul spiritual este intunecimea patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete.

·         Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de gandurile necurate.

·         Este cu neputinta mintii sa se indeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fata de simtire si fata de cele supuse simturilor.

·         Semnul ca mintea se indeletniceste cu cele inteligibile il avem in aceea ca dispretuieste toate cele ce desfateaza simtirea.

·         Cand mintea se deschisa spre vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie de pierdut.

·         Cand mintea se imbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu totul stapanire si pe simtire.

·         Impiedica-ti mintea sa se invarteasca in jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si rodeasca prin ele placeri si intristari.

·         De firea partii rationale a sufletului tine sa se indeletniceasca cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale sa imbratiseze dragostea si infranarea.

·         Minte desavarsita este aceea care s-a imbibat de cunostinta; iar suflet desavarsit este acela care s-a tesut cu virtutile.

·         Sufletul intinat de patimi s-a impietrit si nu primeste sa creada fara taieri si arsuri.

·         Pe cei invartosati ii iau in primire probe infricosate. Caci fara dureri nu primesc sa se inmoaie.

·         Barbatul chibzuit se ingrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe cele fara voie.

·         Grija de suflet se arata in reaua patimire si in smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate pacatele.

·         Rabdarea este iubirea de osteneala a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara iubirea de placere.

·         Cetirea si rugaciunea curatesc mintea; iar dragostea si infranarea partea pasionala (afectiva) a sufletului.

·         Pazeste aceeasi infranare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare.

·         Cel ce-si pune legi sie-si sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe sine se amageste.

·         Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui.

·         Pacatul invechit cere nevointa (asceza) indelungata. Caci obisnuinta invartosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data.

·         Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei imprastia gandurile care staruiesc in inima.

·         Nevointa are trebuinta de rabdare si de indelunga rabdare. Caci numai prin osteneala indelungata se izgoneste iubirea de placere.

·         Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu randuiala.

·         Pazeste aceeasi masura in nevointa si sa nu dezlegi canonul fara trebuinta.

·         Precum dragostea si infranarea curatesc gandurile, asa contemplatia si rugaciunea toata inaltarea trufasa.

·         Cel ce rabda loviturile incercarilor fara voie se face smerit la buget, bine nadajduitor si cercat.

·         Pacatul e vestejit de staruinta in suferinte si e ars deplin de rabdarea pana la capat.

·         Venirea ostenelilor indurereaza simtirea, iar venirea intristarii inlatura placerea.

·         Mintea chibzuita isi intareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa.

·         Cel ce inainteaza filosofeaza in acestea trei: in porunci, in dogme si in credinta Sfintei Treimi.

·         Mintea izbavita de patimi se afla in acestea: in ganduri simple, in contemplarea fapturilor si in lumina vesnica.

·         Patimile sunt starnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum s-a zis.

·         Mintea care a inchis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi decat cu amintirea.

·         Postul cumpatat, privegherea si cantarea de psalmi fac egala starea trupului.

·         Acestea trei schimba in rau starea trupului: lipsa de regula in hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor.

·         Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, infranare si dragoste.

·         Inchide intai simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor impotriva amintirilor.

·         Pacatul cu cugetul este reaua intrebuintare a gandurilor; iar pacatul cu fapta este reaua intrebuintare a lucrurilor.

·         Nepatimire desavarsita are acela care nu e impatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor.

·         Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se intampla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gandurilor.

·         Domnul orbeste mintea patimasa; caci se intristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui.

·         Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul barfitorului.

·         Trandavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii.

·         Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mancari; iar lipsa indulceste si painea simpla.

·         Cel ce se bucura in chip ascuns impreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma.

·         Indeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobandit nume mare la multi.

·         Castiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si il vei afla acoperamant greselilor tale.

·         Nepasatorul s-a vandut multor stapani; si cum il poarta, asa umbla.

·         In vreme de pace iti este binevoitor ca un prieten; iar in vreme de incercare te razboieste ca un dusman.

·         Isi pune sufletul sau pentru tine inainte de starnirea patimilor; iar cand se starnesc, iti ia sufletul tau.

·         Mintea luminata scoate cuvinte intelepte si sufletul cultiva ganduri dumnezeiesti.

·         In cei ce inainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; in cei desavarsiti, deprinderile in amandoua partile sunt greu de clintit.

·         Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: ''Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos'', si celelalte.

·         Ţine de firea mintii sa petreaca in Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre judecatile Lui infricosate.

·         Stapanindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire, misca patimile.

·         Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gandurile aduse de amintire (de prejudecata).

·         Indeletniceste-te neincetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile.

·         Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea in jurul patimilor.

·         In osteneala, in robotire si in sudoarea fetei ai fost osandit sa mananci painea cunostintei.

·         Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul.

·         Stapanindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi in necinste.

·         Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur in parerea de sine, sau in curvie.

·         E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mandrie sa dispretuiasca si sa se otarasca.

·         Fugind de lacomia pantecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere.

·         Cand nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, ii dai curviei aceeasi materie.

·         Mandria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne incredem in noi insine si sa ne inaltam impotriva oamenilor.

·         Impotriva mandriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru.

·         Ca sa inlaturi mandria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara voie.

·         Povatuirea prin incercari este un toiag duhovnicesc. Ea invata pe cel ce se inalta fara minte sa cugete cu smerenie.

·         Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, ineaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste, pierde ostenelile.

·         Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste.

·         Cel omorat de patimi nu asculta sfatul si nu sufera catusi de putin mustrarea si povatuirea duhovniceasca.

·         Cel ce nu primeste sfatul nu isi indreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si rape.

·         Mintea care s-a tamaduit pe sine insasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor.

·         Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urat si sa mori jalnic.

·         Omoara pacatul, ca sa nu invii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare.

·         Din viata la viata trece acela care si-a omorat patimile si s-a despartit de nestiinta.

·         Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi.

·         Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care impartasindu-se cel curat ramane nemuritor.

·         Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea indraznind spre ele nadajduieste sa dobandeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.