Isaia Pustnicul
·
Este în firea mintii mânia
împotriva patimilor. Caci daca nu se mânie omul împotriva tuturor
celor semanate de vrajmasul într-însul, nu va vedea nici
curatie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe
vrajmasii sai zicând: „Necinstitilor si
defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici
nici de câinii turmelor mele!” Iar cel ce vrea sa ajunga la mânia cea
fireasca taie toate voile sale, pâna când întareste în sine
voia cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3
·
Când, împotrivindu-te, vei birui oastea
vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine
slabita, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea
duhurilor este în urma lor. Ei pregatesc un razboi si mai
rau decât cel dintâi si aduna forte înapoia
cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te
vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru
slabiciune. Dar daca te vei înalta întru inima ta, pe motiv
ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii
de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni
împresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea;
lupta este împotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta
noastra este mânia. (Isaia Pustnicul)27
·
Sa stam deci,
fratilor, întru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind
lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala
cunostintei noastre, ci sa luam aminte la noi însine
întru frica lui Dumnezeu, pâna când se va dezrobi si ea
dimpreuna cu noi, ca sa se faca între noi ei ea unire
deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratându-ne fiecare
lucru de care trebuie sa ne ferim. Daca însa nu o vom asculta,
se va departa de la noi si ne va parasi si vom
cadea în mâinile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de
noi. Caci iata cum ne-a învatat Stapânul nostru,
zicând: „Împaca-te cu pârâsul tau, pâna esti înca
pe cale cu el”… si cele urmatoare. Pârâsul este
constiinta, fiindca se împotriveste omului ce vrea sa
faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte îl da
pe mâna vrajmasilor sai. (Isaia Pustnicul)33
·
Când vede Dumnezeu ca mintea I
s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara
numai pe El singur, o întareste zicând: „Nu te teme, fiul meu Iacob,
prea micule la numar Israel”; si iarasi: „Nu te teme
ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu
esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si
puhoaiele nu te vor înghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei
fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul
tau, Sfântul lui Israel, cel ce te mântuieste”. De va auzi mintea
aceasta încurajare, va îndrazni împotriva vrajmasului,
zicând: „Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie de
fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine!
Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o
haina va veti învechi si veti fi mâncati de molii”.
(Isaia Pustnicul)28
·
Dracii se învaluie si se
acopera pentru o vreme în viclesugul lor, ca doar îsi va
lasa omul sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de
lupta. Iar daca se întâmpla aceasta, sar dintr-o data
asupra bietului suflet si îl rapesc ca pe o vrabie. Si daca
se afla mai puternici decât bietul suflet, îl pravalesc
fara mila în pacate mai grele ca cele de la început, pentru
care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu
si sa strajuim inima, desavârsind lucrarea
noastra. Caci pazind virtutile, împiedicam
rautatea vrajmasilor. Iisus Hristos, învatatorul
nostru, stiind vrajmasa lor neîndurare si milostivindu-se
de neamul omenesc, ne-a poruncit sa pazim inima cu strictete,
zicând: „Fiti gata în tot ceasul, ca nu stiti în care ceas
vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind”;
si iarasi: „Vedeti sa nu se îngreuieze inima
voastra întru desfrânare, betie si griji lumesti si
sa vie peste voi fara de veste ceasul acela”. Deci ia seama la
inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va
întovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe
tâlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa
deosebeasca precis gândurile recunoaste pe cele ce vor sa intre
si sa-l spurce, fiindca acestea tulbura mintea ca sa
se faca mândra si trândava. Dar cei ce cunosc rautatea
lor ramân netulburati, rugându-se Domnului. (Isaia Pustnicul)27
·
Rogu-te, câta vreme esti în
trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu
se poate bizui pe vreo roada ce se arata în tarina sa, mai
înainte de a o aduna în hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate
întâmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale „câta vreme are
suflare în narile sale”. Si precum omul nu stie ce patima
îl va întâmpina pâna la cea din urma suflare, tot asa nu poate
slobozi inima sa pâna are rasuflare; ci trebuie sa strige
totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia
Pustnicul)28
·
Cerceteaza-te, frate, în fiecare
zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se
afla în ea înaintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima
ta, ca sa nu vie osânda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28
·
Împrejurarile cer de la noi
rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer cârmaci.
Caci suntem supusi la atacul gândurilor, atât ale virtutii, cât
si ale pacatului. Iar stapân peste patimi se zice ca este
gândul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua,
celor ce râvnim linistea, sa deosebim si sa
despartim cu luare aminte si cu întelepciune virtutile
si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie
sa o cultivam când sunt de fata parintii si
fratii si pe care s-o lucram când suntem singuri. Trebuie
sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia;
si care patima este sufleteasca si care trupeasca;
si din care virtute ne rapeste mândria, mintea, din care se
iveste lacomia pântecelui. Caci datori suntem sa
curatim gândurile, precum si orice înaltare ce ar
creste împotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10
·
Cea dintâi virtute este nepurtarea de
grija, adica moartea fata de orice om si de orice
lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste
mânia cea dupa fire, care se împotriveste oricarui atac încercat
de vrajmasul. Atunci gaseste salas în om frica
lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia
Pustnicul)22
·
Trebuie sa alungam din
inima momeala gândului, prin împotrivire cucernica în vremea
rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar
cu inima cugetând cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu
rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se îndeletniceste
cu linistea. Scriptura ne îndeamna pretutindeni sa pazim
simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu
si dupa legea Lui va ocârmui mintea cele supuse ei (înteleg
toate miscarile sufletului, dar mai ales mânia si pofta,
caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savârsit
virtutea si am împlinit dreptatea, îndreptând pofta spre Dumnezeu si
voia spre voile Lui, iar mânia împotriva diavolului si a pacatului.
Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa.
(Isaia Pustnicul)23
·
De se va semana vreun gând urât
în inima ta, sezând în chilia ta priveste si
împotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te biruie.
Sârguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gândind ca
îti poarta de grija si ca cele ce le
graiesti întru inima ta sunt descoperite înaintea Lui. Zi deci
sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca
si tine, sa nu vada pacatele tale, cu cât mai mult trebuie
sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea
aceasta cu tine însuti vine în sufletul tau frica lui Dumnezeu.
Si daca ramâi în ea, ramâi neclintit de patimi, precum este
scris: „Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu
se va clati în veac cel ce locuieste în Ierusalim”. Si la tot lucrul
pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu înainte si sa cugeti
ca vede orice gând al tau, si nu vei pacatui
niciodata. (Isaia Pustnicul)23
