versiune cu diacritice - aici
·
Nestatornicii si
nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei īntelepti. Iar
cel īntelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste
putine si pe cele de trebuinta si placute lui
Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47
·
Cānd afli pe unul gālcevindu-se
si luptāndu-se īmpotriva adevarului si a lucrului vadit,
pune capat gālcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca
si-a īmpietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica
vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu
socotinta. (Antonie cel Mare)47
·
Nu spune multimii cuvinte despre
evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc
ca vei fi luat īn rās de cei smintiti. Caci cel asemenea se
bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori
gasesc. Mai bine este dar a nu grai, decāt ceea ce voieste
Dumnezeu pentru māntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47
·
Cuvāntul este sluga mintii.
Caci ce voieste mintea, aceea tālcuieste cuvāntul. (Antonie
cel Mare)47
·
Prin trup omul este muritor. Dar prin
minte si cuvānt nemuritor. Tacānd īntelegi si dupa ce
ai īnteles graiesti. Caci īn tacere naste mintea
cuvāntul. Si rostind cuvānt de multumita lui Dumnezeu, īti
lucrezi māntuirea. (Antonie cel Mare)47
·
Cel ce vorbeste fara
socoteala nu are minte, caci graieste fara
sa īnteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos
sa faci pentru māntuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47
·
Nu vorbi cu doua limbi, īntr-un
fel aratāndu-te cu cuvāntul si īntr-alt fel aflāndu-te cu constiinta.
Caci pe unul ca acesta Scriptura īl pune sub osānda. (Marcu
Ascetul)47
·
Precum usile bailor,
deschizāndu-se necontenit, īmping caldura dinauntru afara,
asa si sufletul cānd vrea sa vorbeasca multe, chiar
daca le-ar spune toate bune, īmprastie si slabeste
puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea
uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita
si īmpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o
amestecatura de gānduri, nemaiavānd nici pe Duhul Sfānt, care
sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci
lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice
valmasag si imaginatie. Buna este deci
tacerea la vreme, ea nefiind decāt mama gāndurilor prea īntelese.
(Diadoh al Foticeii)47