·
Lacomia intru cele ale
mancarii determina in viata calugareasca toate
caderile, rautatea si abaterea de la telul propus.
Daca insa ajungi sa domini aceasta stapana,
atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire; de te va
stapani insa aceasta tirana, oriunde, cu exceptia
mormantului, te vei afla in primejdie!
·
Masa dragostei risipeste ura
si darurile curate inmoaie sufletul, dar masa luata fara
luare aminte care aluneca in lacomie este maica indraznelii
si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia
pantecelui.
·
Lacomia este aceea care ne
stimuleaza imaginatia dand nastere celor mai fanteziste si
mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai
rafinate.
·
Robul pantecelui socoteste cu ce
mancaruri va sarbatori praznicul, pe cand robul Domnului cu ce
daruri se va imbogati.
·
Cand sufletul nostru doreste
felurite mancaruri, el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie
sa facem uz de toata abilitatea impotriva unei asemenea preaviclene
patimi. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi intr-un foarte greu
razboi si primejdia de a fi biruiti. Sa inlaturam
deci mancarurile care ingrasa, apoi cele care aprind
simturile si apoi cele care ne provoaca placere. De este cu
putinta, da pantecelui hrana care-l umple si este usor
de mistuit pentru ca prin saturare sa-i inlaturam pofta
neastamparata iar prin mistuirea grabnica sa ne
eliberam de infierbantare ca de bici. Sa cercetam si
mancarurile care umfla pantecele si fac vanturi si vom afla
ca acestea starnesc si poftele.
·
In inima lacomilor se misca
visuri cu mancaruri iar in inima celor ce plang, visuri de judecata
si de chinuri.
·
Sa cautam si vom
afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre.
·
Mintea postitorului se roaga cu
trezvie, cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate.
Saturarea seaca izvorul lacrimilor; uscandu-se insa stomacul -
izvorasc apele plansului.
·
Cel ce-si stramtoreaza pantecele
isi smereste inima, insa cel ce-l ingrijeste, se umfla
de mandrie.
·
Asupreste-ti pantecele
si cu adevarat iti vei pune atunci lacat gurii, caci
limba se intareste mai vartos cand este starnita de
multimea mancarurilor
·
Burdufurile moi se vor largi pentru
a primi mai mult, lasa-le sa se usuce si strangandu-se se vor
micsora. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult
si-l largeste, iar cel ce se lupta cu el il ingusteaza
si astfel vom ajunge postitori din fire.
·
Cand te va birui stomacul
domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din
pricina slabiciunii, lupta-te prin priveghere.
·
Capetenia diavolilor este
Lucifer care a cazut, iar stapanul patimilor este pantecele
nesatul.
·
Sezand la masa cu bucate
adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa
vei putea impiedica putin patima. Band bautura, nu inceta
sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapanului
si atunci desigur vei primi indemnuri spre infranare,
pocainta sau spre smerenie.
·
Nu te amagi: nu te vei
izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei manca
neincetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a
postului. Iar azima este cugetul neumflat de mandrie.
·
Sa se lipeasca de inima ta
cuvantul celui ce zice: ''Cand ma tulburau dracii m-am imbracat in sac
si am smerit sufletul meu…. si rugaciunea mea s-a lipit in sanul
sufletului meu.'' (Ps. 34,12)
·
Este nevoie de multa vitejie
pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus stapanire pe ea isi
deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina
·
La cei din lume radacina
tuturor relelor este iubirea de arginti, iar la calugari - lacomia
pantecelui.
·
Daca lacomia pantecelui
sta in aceea ca cel stapanit de ea se sileste pe sine
sa manance chiar satul fiind, infranarea consta cand chiar
flamand fiind, omul isi stapaneste firea sa vinovata.
