Rugaciunea

ˇ         Diavolii ori de câte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu sârguinta împotriva, sadind în mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gândim în vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea în robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Când te vad dracii râvnind cu adevarat la rugaciune, îti strecoara gândurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme îti fura amintirea lor, ca miscându-se mintea spre cautarea lor si neaflându-se, sa se descurajeze si sa se întristeze foarte. Apoi, când revine iarasi în rugaciune, îi aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautând sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Când te va întâmpina o ispita, sau te va atâta o împotrivire, ca sa-ti misti mânia spre cel ce-ti sta împotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si îndata se va linisti miscarea fara rânduiala din tine.40

ˇ         Toate câte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit îti vor fi spre sminteala în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Necazul pe care îl rabzi cu buna întelegere te va face sa-i afli rodul în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu întristezi vreun suflet; iar de nu, în desert alergi. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Lasa-ti darul tau, zice, înaintea altarului si plecând împaca-te mai întâi cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului înnegreste cugetul celui ce se roaga si întuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugându-te tu cum trebuie, ti se vor întâmpla astfel de lucruri încât sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mânie. Dar nu este nici o mânie dreapta împotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rânduiesti lucrul bine si fara mânie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti în mânie. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Uneori stând la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un câstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Apropiindu-se îngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla în multa odihna, rugându-se curat. Alteori, amenintându-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerând si mai mult va afla. Caci “celui ce bate i se va deschide”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         De multe ori, rugându-ma, am cerut sa mi se împlineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit în cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rânduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scârbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugaciunea neîmprastiata este o întelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Roaga-te mai întâi sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cere în rugaciune numai dreptatea si împaratia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugându-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna înainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gândul înfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Când diavolul cel preaviclean, facând multe, nu poate împiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma îl razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mânie si asa strica starea lui cea buna dobândita prin rugaciune, fie ca-l atâta la placere patimasa si asa îi pângareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rânduit dintru început, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugându-te. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Tot razboiul ce se aprinde între noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decât pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urâta, iar noua foarte mântuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere în starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, câstigata prin deprindere, care rapeste mintea înteleapta spre înaltimea spirituala, prin dragoste desavârsita. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cel ce a atins nepatimirea, înca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Când mintea zaboveste în ideile simple ale lucrurilor, înca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit în contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre întelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimând vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicând: “Sfinteasca-se numele Tau, vie împaratia Ta”, adica Duhul Sfânt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a învatat, zicând: “În Duh si în Adevar se cade sa ne închinam Tatalui”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cel ce se roaga în Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El însusi. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Când mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum câte putin din trup si se departeaza de toate gândurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplându-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40

ˇ         Duhul Sfânt, patimind împreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si când suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste în ea si alunga toata ceata de gânduri si de întelesuri care o împrejmuiesc, îndemnând-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te în chip nematerial de Cel nematerial si vei întelege. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Nu vei putea sa te rogi cu curatie pâna ce vei fi împletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gândurilor. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gândul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         De te rogi cu adevarat vei afla multa întarire si încredintare si îngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina întelesurile celor ce ti se întâmpla. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cunoaste ca sfintii îngeri ne îndeamna la rugaciune si stau de fata împreuna cu noi, bucurându-se si rugându-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gânduri potrivnice, îi amarâm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atâta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi însine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapânul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neînfrânarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si împlineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau întrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Psalmodierea este un lucru al întelepciunii variate; iar rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Daca te îngrijesti de rugaciune, pregateste-te împotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gândul, zicând catre Dumnezeu: “Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti” si cele asemenea. În vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ         Daca stai în rugaciune înaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te înfatisezi atât de lipsit de judecata, încât îti uiti de frica Lui cea neîntrecuta si tremuri de niste tântari si gândaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: “De Domnul Dumnezeul tau sa te temi”, si iarasi: “De El se înfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui” si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ         Sa ai în rugaciunea ta ochi neîmprastiat si, lepadându-te de trupul si sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40

ˇ         Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblând prin pustie, i s-au aratat doi îngeri, calatorind împreuna; dar el nu i-a bagat în seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci îsi amintea de cuvântul Apostolului, care zice: “Nici Începatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Rugaciune savârseste acela care totdeauna primul gând al sau ca rod al lui Dumnezeu.40

ˇ         Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramânt. Iar de nu, în zadar îti iei o înfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         De vrei sa te rogi în duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra în vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strâmtoarea, materiile rugaciunii neîmpovarate. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Daca te rogi împotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: “Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi întoarce pâna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele”, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei înarma cu smerita cugetare împotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, când lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici întiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat înfricosate, care se face în duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Atentia mintii cautând rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea îi urmeaza atentiei mai mult decât orice altceva. De aceea trebuie sa ne sârguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ         Lauda rugaciunii nu sta simplu în cantitatea, ci în calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvântul: “Iar voi, rugându-va, nu bolborositi” si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40

ˇ         Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este vatamatoare, decât aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Când îti aduci aminte de Dumnezeu înmulteste rugaciunea, ca atunci când Îl vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Nu exista rugaciune desavârsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga neîmprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Mintea care se roaga neîmprastiat strâmtoreaza si frânge inima; iar „inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Daca, în vreme ce te rogi, te copleseste trândavia, sau esti suparat în diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile înfricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decât sa te gândesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Rugaciunea neîmprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie în ea. Negrija de ea si împrastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Toate câte le graim sau le savârsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne îngrijim de nimic în parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai împaratia lui Dumnezeu, dupa cuvântul Domnului. Iar daca ne îngrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se îngrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfârsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: „Fara mine nu puteti face nimic”. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Daca ocupi vreodata pozitia întarita a rugaciunii curate, nu primi în acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata în fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stând închisi în cetatuia noastra, decât sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea împotriva lui. (Marcu Ascetul)40

ˇ         Când îi închidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care îsi poate ajunge deplin scopul. „Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai în Duhul Sfânt”. Dar asa de strâns si de neîncetat sa priveasca la acest cuvânt în camarile sale, încât sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta neîncetat la acest nume sfânt si slavit în adâncul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strâns în amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. „Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor” ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii în caldura inimii, sadeste în noi numaidecât deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne împiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vânzând toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ         Mintea noastra adeseori se simte îngreunata la rugaciune, din pricina marii îngustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar îmbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvântarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne îndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cântarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecând cu vederea nici tâlcurile barbatilor învatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facând aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale în cuvintele harului, precum nu-i îngaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie împrastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim în vremea contemplatiei în afara de orice lucrare a închipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie întovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se în ceasurile de linistire (isihie) si îndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie în darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta însa e proprie numai acelora care sunt plini în toata simtirea si încredintarea lor de darul Duhului Sfânt. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ         Când sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, îsi face cu glas mai mare si cântarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar când se afla sub lucrarea Duhului Sfânt, cânta si se roaga întru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dintâi îi urmeaza o bucurie amestecata cu închipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramânând fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari înlacrimate si blânde. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi în pamântul inimii, în nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, când suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cântarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, în nadejdea bucuriei, pâna ce nourul acela greu va fi împrastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ         Când inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor – încât îi pare celui razboit ca primeste chiar sagetile însesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la începutul curatirii. Caci daca nu s-ar îndurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure îmbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o încalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavând decât acest cuget si acest lucru, fara încetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune în pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa înceteze oricât de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin întrerupere ceea ce se socoteste sa câstige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamântul inimii în focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin câte putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se întoarca cu desavârsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40