versiune cu diacritice - aici
·
Daca întrebuintam
orice sârguinta si iscusinta ca sa
scapam de moartea trupeasca, cu atât mai vârtos suntem datori
sa ne straduim ca sa scapam de moartea
sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mântuiasca
nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea.
(Antonie cel Mare)38
·
Ma aflam în miez de zi
lânga Sfântul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut
apa sa beau. Iar el îmi zise: ”Îndestuleaza-te cu umbra,
caci multi calatoresc acum si umbla cu
corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au”. Apoi
marturisindu-i gânduri despre înfrânare, mi-a zis: “Îndrazneste,
fiule, ca eu în douazeci de ani întregi nu m-am saturat nici de
pâine, nici de apa, nici de somn; ci pâinea o mâncam cântarita
la cumpana, apa o beam cu masura, si numai
rezemându-ma putin de pereti furam oleaca somn”.
(Evagrie Ponticul)38
·
Nu socoti ca ai dobândit
virtute, daca n-ai luptat mai înainte pâna la sânge pentru ea.
Caci trebuie sa te împotrivesti pacatului pâna la
moarte, luptându-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol.
(Evagrie Ponticul)38
·
Privegherea, rugaciunea
si rabdarea necazurilor ce vin asupra
noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare,
daca nu împrastiem tovarasia lor prin
lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda în aceasta, si în
celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si
împrastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu
Ascetul)38
·
Inima iubitoare de placeri, în
vremea iesirii i se face sufletului închisoare si lant; iar cea
iubitoare de osteneli îi este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38
·
„Cel ce se lupta, se
înfrâneaza de la toate”; si nu se odihneste pâna nu va
pierde Domnul samânta din Babilon. (Marcu Ascetul)38
·
Ostenelilor pentru evlavie le
urmeaza mângâierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu
si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38
·
Bine este sa folosim prin cuvinte
pe cei care întreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin
rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe
sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38
·
Calea virtutii li se arata
celor ce încep sa iubeasca evlavia, aspra si
posomorâta. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea
omeneasca îndata ce-a iesit din pântece la larg se da în
tovarasia placerilor. Caci obisnuintele
rele, fiind supuse celor bune prin împlinirea binelui, s-au pierdut
deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul
umbla de aici înainte cu bucurie pe toate cararile
virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducându-ne la începutul caii
mântuirii, zice: „Strâmta si anevoioasa este calea care duce la
viata si putini umbla pe ea”. Iar catre cei ce vreau
sa se apuce cu multa hotarâre de pazirea sfintelor Sale
porunci, zice: „Jugul Meu este blând si sarcina mea usoara”.
Deci la începutul nevointelor trebuie sa împlinim sfintele porunci
ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vazând
Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita
voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere
poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se întareste de la
Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, neîncetat, binele.
Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este „Cel ce
lucreaza în noi si sa vrem si sa lucram pentru
bunavointa”. (Diadoh al Foticeii)38
