ˇ In cuvantari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa infrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult decat pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care invaluie sufletul, cum invaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3

ˇ Nu trebuie sa ne maniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de osanda. Ci pentru dreptatea insasi, pe cei ce gresesc sa-i intoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei insisi, fie prin altii. Dar sa ne maniem sau sa ne infuriem nu se cade, pentru ca mania lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele insusi si pentru dreptate trebuie sa certi pe cei rai, insa nu pentru patima maniei. (Antonie cel Mare)3

ˇ Scopul dracilor e ajutat mult de mania noastra, cand se misca impotriva firii, facandu-se al lor. De aceea toti zoresc sa o intarate zi si noapte. Cand o vad insa legata de blandete, atunci cauta pricini indreptatite ca sa o dezlege indata, ca facandu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gandurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o intaratam nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa in mana vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult decat trebuie, aprinzandu-se pentru motive neinsemnate. Caci spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cainele cand te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mania este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: ''Opreste mania si paraseste turbarea''; pe Ecclesiastul care porunceste: ''Alunga mania de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau''; pe Apostolul care randuieste: '' Sa ridicam in toata vremea si in tot locul maini cuvioase spre Domnul, fara manie si ganduri''. De ce oare nu invatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cainii din casa in vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa intelegem ca mania nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. '' Mania este vinul serpilor''. De aceea nazireii se infraneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Cine si-a stapanit mania a supus pe draci; iar cine s-a robit de dansa nu se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mantuitorului, daca se zice ca insusi Domnul invata pe cei blanzi caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vanata mintea monahului, care alearga pe campia blandetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blandete. Aceasta a dobandit-o acel mare Moise, care a fost numit ''bland, mai mult decat toti oamenii''. Iar proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicand: ''Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blandetea lui''. Insusi Mantuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blandetii Lui, zicand: ''Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre''. Iar daca cineva s-ar infrana de la mancari si bauturi, dar prin gandurile rele ar intarata mania, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avand pe dracul carmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cainele nostru, invatandu-l sa rupa numai lupii si sa nu manance oile, aratand toata blandetea fata de toti oamenii. (Evagrie Ponticul)3

ˇ A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a insira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cand cineva a dobandit nepatimirea partii poftitoare si gandurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucand impreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta insa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea neincetata si mancarea foarte imputinata, privegherea si indeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploiie. Uneori se atinge insa si de trupuri, starnind intr-insele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspandim si sa le mai incredintam scrisului. Fata de astfel de ganduri foloseste si aprinderea maniei, pornita impotriva dracului. De aceasta manie se teme el mai mult, cand se aprinde impotriva acestor ganduri si ii strica planurile despre ea e vorba cand se zice: ''Maniati-va si nu pacatuiti''. Ea da sufletului in ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mania aceasta e imitata de dracul maniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarati de oameni nevrednici si prin aceasta misca mania pustnicului si-l indeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat in minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si indata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se pomeneasca in vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. In ispite de acestea cad mai ales cei iuti la manie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mantuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvantului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrand eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfantul Preot, spunand ca e nevrednic lucru sa se raspandeasca acestea si sa le aduc la urechile celor intinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse in inima noastra, si din acestea iau prilejuri impotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingand pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtandu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut in puterea dracului tinerii de minte a raului si indata am primit ganduri rele impotriva lor, pe care le cunoscusem mai inainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfant: ''Sezand ai vorbit impotriva fratelui, si impotriva fiului maicii tale ai adus sminteala''; si ai deschis usa gandurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea in vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avand-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugandu-se aceea e si potrivit de a spune ca ii este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gand rau; si sa nu ne intunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate infatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea in picioare, nici cuvantul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri impotriva noastra, ca sa insele ćn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfantul Pavel catre Tit: ''Dovedeste in invatatura cuvant sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca impotrivitorul sa se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi''. Iar(fericitul David se roaga zicand: ''Mantuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor'', numind si pe draci ''oameni'' pentru firea lor rationala. Dar si Mantuitorul in Evanghelii a numit pe cel ce seamana in noi neghina pacatului ''om vrajmas''. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava in vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si indata se va linisti miscarea fara randuiala din tine. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de lucruri incat sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te invete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobandi nici tu iertare. ''Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor''. (Evagrie Ponticul)3

ˇ Sa nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gandeste. (Marcu Ascetul)3

ˇ Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte mananca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3

ˇ Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui bland cunostinta adevarului, precum s-a scris: ''Domnul va invata pe cei blanzi caile Sale'' (Marcu Ascetul)3

ˇ Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se galceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvantul, nici cu gandul, a dobandit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapanului. Deci nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra, si deci in desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3

ˇ Prin urmare, de vei pastra in inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire, aceste amintiri, nu te va stapani patima amaraciunii, a maniei si a supararii. Caci temeliile patimii mandriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gandi, se va surpa usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a maniei si a supararii. Caci ce inima aspra si impietrita nu se va frange de va avea necontenit in minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai inainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamant, cenusa si pulbere de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frange sufletul astfel, privind la smerenia Domnului, ce manie va mai putea sa stapaneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor ganduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adanci si mai launtrice, mai greu de surprins si de indreptat, care acopera si intuneca sufletul cu multa grija, fac sa se incuibeze si sa lucreze in el si celelalte patimi, intrucat sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, caci odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede, se cugeta sau ce aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, indata se va rani de pofta trupeasca. Si asa succedandu-se amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou inauntrul sufletului icoanele lor, prin intiparirea intelesurilor si a gandului pacatos. Iar urmarea este ca intineaza mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele. (Marcu Ascetul)3

ˇ Pe cel ce nu asculta de un cuvant nu-l sili cu cearta; ci castigul pe care el l-a lepadat, aduna-ti-l tie. Caci hotararea de a nu pune raul la inima iti va folosi mai mult decat indreptarea lui. (Marcu Ascetul)3

ˇ Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori ii si foloseste cat se poate de mult. Caci cand ne folosim de ea fara tulburare impotriva celor necuviosi, sau intr-un fel sau altul neinfranati, ca, sau sa se mantuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blandete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe langa aceasta, adeseori, maniindu-ne tare impotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapandu-l de moleseala. De asemenea nu incape nici o indoiala ca, maniindu-ne impotriva duhului stricaciunii, cand suntem in mare intristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne invete aceasta, Domnul s-a maniat si s-a tulburat de doua ori impotriva duhului iadului, desi facea toate cate voia cu o vointa netulburata. Asa a intors sufletul lui Lazar in trup. Incat mie imi pare ca mania neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea impotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de manie, din ravna cuviosiei, se va afla mai cercat in cumpana rasplatirilor, decat cel ce nu se misca nicidecum la manie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapaneasca franele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat in mijlocul bataliilor cu dracii, conducand neintrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai ai infranarii. Pe acesta il aflam numit in Scriptura, la inaltarea dumnezeiscului Ilie, ''carul lui Israel'', pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit intaia oara Iudeilor despre cele patru virtuti in chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost inaltat la cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de(virtutile sale ca de niste cai, vietuind intru Duhul care l-a rapit pe el intr-un vartej de foc. (Diadoh al Foticeii)3

ˇ Este in firea mintii mania impotriva patimilor. Caci daca nu se manie omul impotriva tuturor celor semanate de vrajmasul intr-insul, nu va vedea nici curatie intru sine. Cand a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicand: ''Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de cainii turmelor mele!'' Iar cel ce vrea sa ajunga la mania cea fireasca taie toate voile sale, pana cand intareste in sine voia cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3