·
Vazandu-l pe unul dintre
frati ca statea mai atent decat toti ceilalti in
timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau antifoanele
dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba
trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am
rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind
ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos,
zise: ''M-am obisnuit de la inceput a-mi aduna gandurile si mintea
impreuna cu sufletul strigandu-le: Veniti sa ne inchinam
si sa cadem la Insusi Hristos imparatul si Dumnezeul
nostru! (Psalmi 94,6)
·
Cel ce petrece in viata de
obste nu poate profita cu bun castig de pe urma cantarii
psalmilor cat poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs
de impreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia
mintii de la textul psalmului.
·
Sa pazim linistea
si pacea sufletului in toate dar mai vartos insa in timpul
cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga
rugaciunea prin tulburari.
·
Nu trebuie sa asteptam
sa ne rugam numai cand avem mintea adunata, ci sa luptam
sa adunam mintea prin rugaciune.
·
Sa ne luptam mai inainte de
toate cu dracul intristarii caci venind acesta langa noi in
vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de indraznirea
noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.
·
Dracul intristarii ne
sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul ei
prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu,
sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si
aceasta ne face sa ne intristam si sa incetam a ne
ruga ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenita ei. Dar trebuie sa
staruim in rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte
si adunata in intregime in gandul la Dumnezeu.
·
Fii cu luare aminte frate la dracul
intristarii caci multe sunt cursele lui pana ce te face
neputincios, caci intristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin
aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui Dumnezeu. Dar acela
iti zice: ''Unde vei scapa caci nu ai pocainta?''
Acesta lucreaza cu dusmanie pana ce-l face pe om
sa-si piarda infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu-l
apasa pe om ci ii zice: ''Nu te teme, vino iarasi!''
·
Celui ce a castigat lacrima
sufletului tot locul ii este potrivit pentru rugaciune.
·
Precum comoara ascunsa este mai
greu de jefuit decat cea la aratare, asa sa intelegem
si cele spuse inainte.
·
Cand pornesti sa te
infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie haina
sufletului tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din
zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi.
Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla,
neimpestritata in chip felurit caci un singur cuvant
vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.
·
Inainte de toate sa punem pe
hartia rugaciunii noastre o multumire sincera, in al doilea rand
marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire.
Apoi sa facem Imparatului cererea noastra. Chipul de mai inainte
aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui
frate oarecare de catre Ingerul Domnului.
·
Nu face pe desteptul in
cuvintele rugaciunii tale caci ganguritul simplu si
nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel din
ceruri.
·
Nu fi indraznet chiar
daca ai dobandit curatia; mai degraba apropie-te intru
smerita cugetare si multa indraznire vei avea.
·
Indulcesc bucatele untdelemnul
si sarea; inaripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.
·
Lupta sa ridici, mai bine
zis sa inchizi cugetarea in cuvintele rugaciunii iar daca
slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este
proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata
statornici.
·
Nu poate fi legat Duhul, dar unde
este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.
·
Alta este bucuria ce se naste
din rugaciune in cei ce petrec in obste si alta cea care se
iveste in cei ce se roaga indeletnicindu-se cu linistea. Cea
dintai este amestecata poate cu inchipuiri; cea de-a doua se umple intreaga
de smerita cugetare.
·
Daca deprinzi mintea sa nu
se departeze niciodata iti va fi aproape chiar si cand te
vei afla la masa, iar de rataceste neimpiedicata nu va
putea sa ramana niciodata langa tine.
·
Credinta inaripeaza
rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.
·
Starea ta launtrica
ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii de Dumnezeu au
socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.
·
Nu te inalta daca
te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a
lucrat si a izbutit
·
Cand te rogi cu trezvie esti mai
repede impins spre manie caci aceasta este scopul vrajmasilor (ravna
noastra la rugaciune o intoarce vrajmasul spre manie
impotriva vreunor frati sau imprejurari care ne intrerup).
Sa implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa
simtire. Dar sufletul se roaga intru simtire cand se ridica
mai sus de manie.
·
Incredintarea implinirii
oricarei cereri se iveste chiar in rugaciune, iar incredintarea
este izbavirea de indoiala. Incredintarea este vadirea
neclintita a ceea ce nu este vadit.
·
Precum imparatul pamantesc
priveste cu scarba la cel ce sta inaintea lui dar isi intoarce
fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapanului,
asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea
Lui in rugaciune si primeste ganduri necurate.
·
Alunga cu bata cainele ce se
apropie de tine si de cate ori se obrazniceste din nou ia-o de
la capat. (Cainele este dracul care printr-un pretext oarecare fura
mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerandu-se ajutorul lui
Dumnezeu.)
·
Cere prin plans, cauta prin
ascultare, bate prin indelunga rabdare! ''Ca cel ce cere astfel
va lua si cel ce cauta va afla….'' Pazeste-te sa nu te
rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta.
(Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a
rugaciunii, caci rugandu-te pentru o femeie ai toate sansele
sa te gandesti cu pofta la ea.)
·
Sa nu ti se faca
vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau
al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun.
(Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa
cugeti la lucruri duhovnicesti in vremea rugaciunii. Aceasta inseamna
sa te lasi furat de la ceva important.)
·
Mi-a spus unul dintre iubitorii lui
Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales in sarbatorile anuale
si imparatesti, Dumnezeu rasplateste pe
slujitorii Lui cu daruri.