Rugaciune

ˇ        Vazându-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decât toti ceilalti în timpul cântarii psalmilor si mai ales când se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori îsi schimba trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: “M-am obisnuit de la început a-mi aduna gândurile si mintea împreuna cu sufletul strigându-le: Veniti sa ne închinam si sa cadem la Însusi Hristos împaratul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)

ˇ        Cel ce petrece în viata de obste nu poate profita cu bun câstig de pe urma cântarii psalmilor cât poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs de împreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia mintii de la textul psalmului.

ˇ        Sa pazim linistea si pacea sufletului în toate dar mai vârtos însa în timpul cântarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin tulburari.

ˇ        Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai când avem mintea adunata, ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune.

ˇ        Sa ne luptam mai înainte de toate cu dracul întristarii caci venind acesta lânga noi în vremea rugaciunii si aducându-ne aminte de îndraznirea noastra de mai înainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.

ˇ        Dracul întristarii ne sopteste în vremea rugaciunii, daca întrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim în ea îndraznirea catre Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne întristam si sa încetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum în starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim în rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata în întregime în gândul la Dumnezeu.

ˇ        Fii cu luare aminte frate la dracul întristarii caci multe sunt cursele lui pâna ce te face neputincios, caci întristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind în voia lui Dumnezeu. Dar acela îti zice: “Unde vei scapa caci nu ai pocainta?” Acesta lucreaza cu dusmanie pâna ce-l face pe om sa-si piarda înfrânarea. Dar întristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci îi zice: “Nu te teme, vino iarasi!”

ˇ        Celui ce a câstigat lacrima sufletului tot locul îi este potrivit pentru rugaciune.

ˇ        Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decât cea la aratare, asa sa întelegem si cele spuse înainte.

ˇ        Când pornesti sa te înfatisezi înaintea Domnului sa-ti fie haina sufletului tesuta întreaga din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla, neîmpestritata în chip felurit caci un singur cuvânt vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.

ˇ        Înainte de toate sa punem pe hârtia rugaciunii noastre o multumire sincera, în al doilea rând marturisirea si zdrobirea sufletului întru multa simtire. Apoi sa facem Împaratului cererea noastra. Chipul de mai înainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Îngerul Domnului.

ˇ        Nu face pe desteptul în cuvintele rugaciunii tale caci gânguritul simplu si nemestesugit al pruncilor a înduiosat pe Tatal cel din ceruri.

ˇ        Nu fi îndraznet chiar daca ai dobândit curatia; mai degraba apropie-te întru smerita cugetare si multa îndraznire vei avea.

ˇ        Îndulcesc bucatele untdelemnul si sarea; înaripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.

ˇ        Lupta sa ridici, mai bine zis sa închizi cugetarea în cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici.

ˇ        Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.

ˇ        Alta este bucuria ce se naste din rugaciune în cei ce petrec în obste si alta cea care se iveste în cei ce se roaga îndeletnicindu-se cu linistea. Cea dintâi este amestecata poate cu închipuiri; cea de-a doua se umple întreaga de smerita cugetare.

ˇ        Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata îti va fi aproape chiar si când te vei afla la masa, iar de rataceste neîmpiedicata nu va putea sa ramâna niciodata lânga tine.

ˇ        Credinta înaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.

ˇ        Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvântatorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.

ˇ        Nu te înalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit

ˇ        Când te rogi cu trezvie esti mai repede împins spre mânie caci aceasta este scopul vrajmasilor (râvna noastra la rugaciune o întoarce vrajmasul spre mânie împotriva vreunor frati sau împrejurari care ne întrerup). Sa împlinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa simtire. Dar sufletul se roaga întru simtire când se ridica mai sus de mânie.

ˇ        Încredintarea împlinirii oricarei cereri se iveste chiar în rugaciune, iar încredintarea este izbavirea de îndoiala. Încredintarea este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit.

ˇ        Precum împaratul pamântesc priveste cu scârba la cel ce sta înaintea lui dar îsi întoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapânului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta înaintea Lui în rugaciune si primeste gânduri necurate.

ˇ        Alunga cu bâta câinele ce se apropie de tine si de câte ori se obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Câinele este dracul care printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerându-se ajutorul lui Dumnezeu.)

ˇ        Cere prin plâns, cauta prin ascultare, bate prin îndelunga rabdare! “Ca cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla….” Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugându-te pentru o femeie ai toate sansele sa te gândesti cu pofta la ea.)

ˇ        Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti în vremea rugaciunii. Aceasta înseamna sa te lasi furat de la ceva important.)

ˇ        Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales în sarbatorile anuale si împaratesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu daruri.