·
Vazându-l pe unul dintre
frati ca statea mai atent decât toti ceilalti în
timpul cântarii psalmilor si mai ales când se recitau antifoanele
dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori îsi schimba
trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am
rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind
ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos,
zise: “M-am obisnuit de la început a-mi aduna gândurile si mintea
împreuna cu sufletul strigându-le: Veniti sa ne închinam
si sa cadem la Însusi Hristos împaratul si Dumnezeul
nostru! (Psalmi 94,6)
·
Cel ce petrece în viata de
obste nu poate profita cu bun câstig de pe urma cântarii
psalmilor cât poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs
de împreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia
mintii de la textul psalmului.
·
Sa pazim linistea
si pacea sufletului în toate dar mai vârtos însa în timpul
cântarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga
rugaciunea prin tulburari.
·
Nu trebuie sa asteptam
sa ne rugam numai când avem mintea adunata, ci sa luptam
sa adunam mintea prin rugaciune.
·
Sa ne luptam mai înainte de
toate cu dracul întristarii caci venind acesta lânga noi în
vremea rugaciunii si aducându-ne aminte de îndraznirea
noastra de mai înainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.
·
Dracul întristarii ne
sopteste în vremea rugaciunii, daca întrerupem firul ei
prin goluri, ca nu simtim în ea îndraznirea catre Dumnezeu,
sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si
aceasta ne face sa ne întristam si sa încetam a ne
ruga ca unii ce n-am fi acum în starea cuvenita ei. Dar trebuie sa
staruim în rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte
si adunata în întregime în gândul la Dumnezeu.
·
Fii cu luare aminte frate la dracul
întristarii caci multe sunt cursele lui pâna ce te face
neputincios, caci întristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin
aceea ca te vezi pe tine staruind în voia lui Dumnezeu. Dar acela
îti zice: “Unde vei scapa caci nu ai pocainta?”
Acesta lucreaza cu dusmanie pâna ce-l face pe om
sa-si piarda înfrânarea. Dar întristarea dupa Dumnezeu nu-l
apasa pe om ci îi zice: “Nu te teme, vino iarasi!”
·
Celui ce a câstigat lacrima
sufletului tot locul îi este potrivit pentru rugaciune.
·
Precum comoara ascunsa este mai
greu de jefuit decât cea la aratare, asa sa întelegem
si cele spuse înainte.
·
Când pornesti sa te
înfatisezi înaintea Domnului sa-ti fie haina
sufletului tesuta întreaga din firele sau mai bine spus, din
zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi.
Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla,
neîmpestritata în chip felurit caci un singur cuvânt
vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.
·
Înainte de toate sa punem pe
hârtia rugaciunii noastre o multumire sincera, în al doilea rând
marturisirea si zdrobirea sufletului întru multa simtire.
Apoi sa facem Împaratului cererea noastra. Chipul de mai înainte
aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui
frate oarecare de catre Îngerul Domnului.
·
Nu face pe desteptul în
cuvintele rugaciunii tale caci gânguritul simplu si
nemestesugit al pruncilor a înduiosat pe Tatal cel din
ceruri.
·
Nu fi îndraznet chiar
daca ai dobândit curatia; mai degraba apropie-te întru
smerita cugetare si multa îndraznire vei avea.
·
Îndulcesc bucatele untdelemnul
si sarea; înaripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.
·
Lupta sa ridici, mai bine
zis sa închizi cugetarea în cuvintele rugaciunii iar daca
slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este
proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata
statornici.
·
Nu poate fi legat Duhul, dar unde
este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.
·
Alta este bucuria ce se naste
din rugaciune în cei ce petrec în obste si alta cea care se
iveste în cei ce se roaga îndeletnicindu-se cu linistea. Cea
dintâi este amestecata poate cu închipuiri; cea de-a doua se umple întreaga
de smerita cugetare.
·
Daca deprinzi mintea sa nu
se departeze niciodata îti va fi aproape chiar si când te
vei afla la masa, iar de rataceste neîmpiedicata nu va
putea sa ramâna niciodata lânga tine.
·
Credinta înaripeaza
rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.
·
Starea ta launtrica
ti-o arata rugaciunea caci cuvântatorii de Dumnezeu au
socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.
·
Nu te înalta daca
te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a
lucrat si a izbutit
·
Când te rogi cu trezvie esti mai
repede împins spre mânie caci aceasta este scopul vrajmasilor (râvna
noastra la rugaciune o întoarce vrajmasul spre mânie
împotriva vreunor frati sau împrejurari care ne întrerup).
Sa împlinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa
simtire. Dar sufletul se roaga întru simtire când se ridica
mai sus de mânie.
·
Încredintarea împlinirii
oricarei cereri se iveste chiar în rugaciune, iar încredintarea
este izbavirea de îndoiala. Încredintarea este vadirea
neclintita a ceea ce nu este vadit.
·
Precum împaratul pamântesc
priveste cu scârba la cel ce sta înaintea lui dar îsi întoarce
fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapânului,
asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta înaintea
Lui în rugaciune si primeste gânduri necurate.
·
Alunga cu bâta câinele ce se
apropie de tine si de câte ori se obrazniceste din nou ia-o de
la capat. (Câinele este dracul care printr-un pretext oarecare fura
mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerându-se ajutorul lui
Dumnezeu.)
·
Cere prin plâns, cauta prin
ascultare, bate prin îndelunga rabdare! “Ca cel ce cere astfel
va lua si cel ce cauta va afla….” Pazeste-te sa nu te
rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta.
(Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a
rugaciunii, caci rugându-te pentru o femeie ai toate sansele
sa te gândesti cu pofta la ea.)
·
Sa nu ti se faca
vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau
al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun.
(Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa
cugeti la lucruri duhovnicesti în vremea rugaciunii. Aceasta înseamna
sa te lasi furat de la ceva important.)
·
Mi-a spus unul dintre iubitorii lui
Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales în sarbatorile anuale
si împaratesti, Dumnezeu rasplateste pe
slujitorii Lui cu daruri.