ˇ        L-am vizitat pe avva Petru cand era bolnav si se chinuia foarte, iar el vazand tristetea inimii mele pentru durerea lui mi-a spus: ''De abia apropiindu-ma prin aceste neputinte, ma gandesc la ceasul acela amar caci sanatatea trupului nu-mi aduce nici un folos pentru ca-si cauta intarirea lui spre a se dusmani cu Dumnezeu. Fiindca pomul care e udat in fiecare zi nu se usuca, spre a duce rod''. (Filocalia XII)

ˇ        Mantuitorul a suferit atatea pentru noi si la urma moartea infama; deci pentru porunca lui sa rabdam si noi cu hotarare pentru pacatele noastre de ne injura sau vorbeste cineva impotriva noastra pe drept ori pe nedrept. Iar de suntem dusi si la junghiere sa ne aratam ca o oaie neimpotrivindu-ne de loc, ci mai degraba, de putem, sa mangaiem pe cei ce ne fac aceasta, iar de nu, sa tacem deplin cu multa smerenie. (Filocalia XII)

ˇ        Cand suferi necazuri nu carti ci socoteste ca-ti vin pentru pacatele tale si esti vrednic de ele. Apoi ele te ajuta sa te feresti de pacatele viitoare si te curata de cele trecute. (Filocalia XII)

ˇ        Mergand cu Hristos pana la moarte in rabdarea ocarilor, ele nu mai au putere sa ne supere si sa ne dezbine si avem deci dupa aceea pace intru noi, ele nemaiinsemnind nimic pentru noi. (Filocalia XII)

ˇ        Sa fii intotdeauna gata sa asculti de voia lui Dumnezeu stiind ca te asteapta fie moartea, fie viata, fie orice necaz. Cunoaste aceasta cu multa hotarare si credinta si sa astepti ispite mari si infricosate ce vor veni asupra ta, chinuri necazuri si moarte naprasnica. (Filocalia XII)

ˇ        Ia aminte la tine insuti cu amanuntime, ca unul ce astepti sa-ti vina ispita in fiecare ceas, fie spre moarte, necazuri, fie spre mari primejdii. Si suporta cu hotarare si fara tulburare, stiind ca ''prin multe necazuri trebuie sa intram in Imparatia Cerurilor''. (Filocalia XII)

ˇ        Omul poate urca mai usor pe cruce, sau poate suporta mai usor durerile ei cand simturile nu mai traiesc cu multa intensitate placerile sau durerile alipirii la cele materiale. Durerile sporite simtite de om cu simturile, urcandu-se pe cruce fara sa-l scape de slabiciunea lor este si o pedeapsa a lui Dumnezeu, sau o lipsa a puterii lui Dumnezeu in omul respectiv. Iar durerea sporita il poate face sa se revolte impotriva crucii, ca talharul din stanga, sau sa caute sa scape de ea. (Filocalia XII)

ˇ        Fara constiinta puternica a ajutorului lui Hristos sa nu cautam Cruce; sa nu ne credem ca o putem suporta fara ajutorul Lui. Dar constiinta necesitatii ajutorului lui Hristos trebuie insotita de constiinta pacatului nostru si a neputintei ce ne vine din aceasta cauza de-a suporta Crucea. ''Port Crucea pentru ca sunt sanatos, dar o pot suporta cerand ajutorul Lui Hristos - El o suporta pentru mine. Numai asa imi este de folos Crucea, nefiind invins de pacatul increderii in mine si de neputinta de-a o purta pana la capat.'' (Filocalia XII)