·
Se recunoaste aici o putere a
numelui Lui insusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim
pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El
potrivit saraciei noastre. Cand rostim numele lui Hristos cu
credinta, El Insusi vine la noi. Numele cuiva este o punte intre
el si cei ce-l rostesc cu respect. Cand cineva rosteste numele meu,
eu sunt atras in legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)
·
De te scoli la slujba ta sa nu
fii nepasator sau cu negrija si in loc sa-L
cinstesti pe Dumnezeu, mai vartos sa-L dispretuiesti, ci
ramai cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de
pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te intr-unul si
usurandu-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute
hoinarind cu gandurile si astfel Dumnezeu sa primeasca
jertfa ta. (Fil. XII)
·
De cantati impreuna,
fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu
voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca
rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pana la a doua sau a treia
oara, fara cearta. In ceasul aducerii darului tau
spune gandurilor si simturilor tale sa staruie in frica lui
Dumnezeu ca sa te invrednicesti de Taine si sa te vindece
Domnul. (Fil. XII)
·
Omul sa-si predea
toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugandu-se cu adevarat
astfel: ''Doamne, sunt inaintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de
folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor.'' Si
daca lucrezi conform invataturii Mantuitorului, El nu te va
lasa sa ratacesti in ceva, dar de nu implinesti
decat o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de
El si in acest caz nici El nu se ingrijeste de tine. Caci precum
un locsor nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l
curateasca de neghina si de aceea daca se
seamana in el samanta, nu poate face sa
odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea le
ineaca pe primele pentru ca sunt mai adanci in radacini,
asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te
poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l
nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera
de puterile vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu
stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de
aceea voia omului in ea insasi nu stie ce are de facut spre
folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i
descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca in interesul
sau. Omul nu cunoaste prin el insusi nici rautatea, ca
e de la diavol si ca e rautate; el crede in mandria lui ca
tot ce voieste el supunandu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)
·
''Domnul nostru este foc mistuitor'' (Evrei
12,29) caci precum focul topeste ceara si usuca
noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gandurile
urate si departeaza patimile sufletesti, lumineaza
mintea, da stralucire intelegerii si bucura inima.
Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si
alunga gandurile urate. (Meditatia este reflectia la tainele
dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gandurile
referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele taine da
omului adevaratul sens al existentei, il lumineaza si-l
umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul
launtric si-l inarmeaza prin reflectia (meditatia)
ascunsa se intareste de catre Dumnezeu, se
imputerniceste de ingeri, se slaveste de catre oameni.
Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a
sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit
care pastreaza sufletul netulburat. Caci demonii sunt greu
loviti cand monahul se intrarmeaza cu meditatia si cititul.
Meditatia este faclia mintii si desteptarea
constiintei, ea topeste desfraul, slabeste
iutimea, alunga mania, departeaza rautatea si
scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii
mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce
frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita cugetare,
privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata.
Reflectia alunga gandurile murdare, biciuieste demonii,
curateste trupul. Aceasta il invata pe om indelunga
rabdare, aduce infranarea si pregateste intelegerea
mortii. (Fil. XII)
·
Sezand la masa cu
fratii, de esti mai tanar nu spune mintii ''nu manca'', ci
adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu mananci cu
placere si intinde mana numai la cele dinaintea ta. De este ceva
inaintea altuia, sa nu intinzi mana ta la aceea. Hainele tale
sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti intre
ei. Nu intinde mana ta spre cele ce ti se pun inainte spre mancare. (Fil.
XII)
