·
Se recunoaste aici o putere a
numelui Lui însusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim
pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El
potrivit saraciei noastre. Când rostim numele lui Hristos cu
credinta, El Însusi vine la noi. Numele cuiva este o punte între
el si cei ce-l rostesc cu respect. Când cineva rosteste numele meu,
eu sunt atras în legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)
·
De te scoli la slujba ta sa nu
fii nepasator sau cu negrija si în loc sa-L
cinstesti pe Dumnezeu, mai vârtos sa-L dispretuiesti, ci
ramâi cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de
pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te într-unul si
usurându-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute
hoinarind cu gândurile si astfel Dumnezeu sa primeasca
jertfa ta. (Fil. XII)
·
De cântati împreuna,
fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu
voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca
rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pâna la a doua sau a treia
oara, fara cearta. În ceasul aducerii darului tau
spune gândurilor si simturilor tale sa staruie în frica lui
Dumnezeu ca sa te învrednicesti de Taine si sa te vindece
Domnul. (Fil. XII)
·
Omul sa-si predea
toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugându-se cu adevarat
astfel: “Doamne, sunt înaintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de
folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor.” Si
daca lucrezi conform învataturii Mântuitorului, El nu te va
lasa sa ratacesti în ceva, dar de nu împlinesti
decât o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de
El si în acest caz nici El nu se îngrijeste de tine. Caci precum
un locsor nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l
curateasca de neghina si de aceea daca se
seamana în el samânta, nu poate face sa
odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea le
îneaca pe primele pentru ca sunt mai adânci în radacini,
asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te
poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l
nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera
de puterile vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu
stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de
aceea voia omului în ea însasi nu stie ce are de facut spre
folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i
descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca în interesul
sau. Omul nu cunoaste prin el însusi nici rautatea, ca
e de la diavol si ca e rautate; el crede în mândria lui ca
tot ce voieste el supunându-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)
·
“Domnul nostru este foc mistuitor” (Evrei
12,29) caci precum focul topeste ceara si usuca
noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gândurile
urâte si departeaza patimile sufletesti, lumineaza
mintea, da stralucire întelegerii si bucura inima.
Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si
alunga gândurile urâte. (Meditatia este reflectia la tainele
dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gândurile
referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele taine da
omului adevaratul sens al existentei, îl lumineaza si-l
umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul
launtric si-l înarmeaza prin reflectia (meditatia)
ascunsa se întareste de catre Dumnezeu, se
împuterniceste de îngeri, se slaveste de catre oameni.
Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a
sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit
care pastreaza sufletul netulburat. Caci demonii sunt greu
loviti când monahul se întrarmeaza cu meditatia si cititul.
Meditatia este faclia mintii si desteptarea
constiintei, ea topeste desfrâul, slabeste
iutimea, alunga mânia, departeaza rautatea si
scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii
mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce
frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita cugetare,
privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata.
Reflectia alunga gândurile murdare, biciuieste demonii,
curateste trupul. Aceasta îl învata pe om îndelunga
rabdare, aduce înfrânarea si pregateste întelegerea
mortii. (Fil. XII)
·
Sezând la masa cu
fratii, de esti mai tânar nu spune mintii “nu mânca”, ci
adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu manânci cu
placere si întinde mâna numai la cele dinaintea ta. De este ceva
înaintea altuia, sa nu întinzi mâna ta la aceea. Hainele tale
sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti între
ei. Nu întinde mâna ta spre cele ce ti se pun înainte spre mâncare. (Fil.
XII)
