·
Trebuie sa canti putin
si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si
sa pazesti putin gandurile caci cel ce are multe
feluri de mancare la masa sa are placere sa manance din toate,
iar cel ce mananca un singur fel in fiecare zi nu numai ca n-are
placere in ea, ci cu vremea se si scarbeste. Sta in puterea
celor desavarsiti sa se impartaseasca
in fiecare zi de acelasi fel de mancare fara a se scarbi. Cat
despre cantare si despre rostirea pe dinafara sa nu te legi pe
tine, ci fa dupa puterea data tie de Domnul. De citit
si de rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din
aceasta, putin din aceea si asa vei cheltui ziua placand
lui Dumnezeu. Parintii desavarsiti ai nostri n-au
avut o regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila:
sa cante putin, sa rosteasca putin pe dinafara,
sa-si cerceteze putin gandurile, sa se ocupe putin cu
mancarea …… iar acestea toate cu frica lui Dumnezeu.
·
Oricine lauda dulceata
cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din ea o face sa
para amara. . Oare nu e amar cuvantul: ''De voieste cineva
sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia
crucea si sa urmeze Mie.''? Iar de este dulce pentru ce vrand sa
implinim voia proprie il respingem? Cel ce se arata pe sine cunoscand
calea care duce la cetate intreaba de ea fie din dispret, fie ca
sa ispiteasca pe cel intrebat si sa rada de el, iar de
cunoaste calea dar nu umbla pe ea este judecat ca unul ce o
nesocoteste. Deci, daca cineva arata fratelui sau calea,
dar nu are grija sa mearga el insusi pe ea, e socotit
vinovat.
·
''Nu cauta pe Domnul si nu
intreba unde locuieste.'' (Sisoe) Ce-ti voi spune deci tie care
ai parasit straduinta de a cerceta pacatele si
doresti sa ma vezi pe mine ''Vierme imputit, pamant
si cenusa''? (Iov 42,6) (Sa nu cautam
sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii
noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune
batranul, sa-ti dau cunostinta lui Dumnezeu pe care nu
o posed.)
·
Ceasurile si cantarile sunt
predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea intregului
popor; la fel in manastiri pentru conglasuirea celor din
obste. (Cantand toti laolalta se produce o unitate de cuvant de
gandire si simtire a celor din biserica, o simfonie.) Cei din
Schit insa nu au ceasurile, nici nu canta imnuri, ci
savarsesc lucrul de mana, mediteaza si fac
putina rugaciune de unul singur. Iar stand la rugaciune
trebuie sa te eliberezi de omul cel vechi, sa zici Tatal nostru
sau sa le faci pe amandoua, apoi sa sezi la lucrul de
mana. Cat priveste prelungirea rugaciunii cand stai in picioare,
daca te rogi neincetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu
trebuie sa o reiei de cate ori te ridici caci mintea ta e toata
ziua la rugaciune. Dar cand te asezi la lucrul de mana trebuie
sa spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la sfarsitul
fiecarui psalm sa te rogi sezand: ''Dumnezeule
miluieste-ma pe mine ticalosul.'' De esti hartuit
de ganduri atunci adauga: ''Dumnezeule, Tu vezi necazul meu,
ajuta-ma!'' Cand deci ai facut trei randuri in plasa,
scoala-te la rugaciune si plecand genunchii si sculandu-te
spune la fel rugaciunea amintita. La vecernii, cei din Schit spun 12
psalmi si la sfarsitul fiecaruia in locul doxologiei (Slava
Tatalui…) spun Aliluia si fac o rugaciune; la fel si
noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul
isi cerceteaza gandurile sale sau citeste Vietile
parintilor. Dupa ce citeste 5-8 foi trece pe urma la
lucru de mana. Cel ce canta sau rosteste psalmi din inima
trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca nu-i prin apropiere
cineva.
·
Ţi-am spus-o de multe ori:
Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii ceasul in care va
veni Domnul!
·
In privinta somnului de noapte,
roaga-te de doua ori seara socotind apusul soarelui. Slavind
astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi scoala-te la priveghere
si petrece asa celelalte patru ore. Vara fa la fel dar scurtand
timpul si spunand mai putini psalmi pentru scurtimea noptilor.
·
In privinta hainelor, cel slab
trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de vara si
de iarna, iar cel ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea,
setea si golatatea, poate petrece timpul cu o singura
haina. Dar sa nu ne inaltam frate in cuget, ci sa
ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu murmuram
avand doua sau trei vesminte.
·
Frate, sunt uimit si ma
minunez cand cei din lume dorind sa castige se razboiesc,
dispretuiesc fiarele salbatice, cursele talharilor, primejdiile
marii si insasi moartea nedescurajandu-se catusi de
putin datorita bogatiei ravnite, chiar daca nu sunt
singuri ca o vor dobandi. Iar noi ticalosii si
molesitii care-am primit putere sa calcam peste
serpi, scorpioni si peste toata puterea vrajmasului,
noi care am auzit: ''Eu sunt, nu va temeti!'', care stim limpede
ca nu ne luptam din puterea noastra, ci din puterea lui Dumnezeu
care ne intareste si ne inarmeaza, suntem atat de
lipsiti de curaj - mai fricosi decat femeile. Dar de unde vine
aceasta? De acolo ca trupurile noastre n-au fost strapunse de frica
Lui (Psalmi 118,120), ca glasul suspinului nostru nu ne-a
facut niciodata sa mancam painea (Psalmi 101,56). Ia
aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea de trup nu ne
lasa nici sa rasuflam. De vrei sa fii ravnitor,
osteneste-te, sileste-te, teme-te de Dumnezeu si El va face voia
ta, caci a spus ca ''va face voia celor ce se tem de El''. (Psalmi
144,19)
·
Cat despre citit, este de folos a
citi ''Vietile Parintilor'' caci asa se lumineaza
minte in Domnul.
·
Crede mie frate ca stiu un
om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la o astfel de masura,
ca odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe
saptamana este cucerit de hrana duhovniceasca si
dulceata ei il face sa uite cu totul de hrana simtita. Apoi
cand vine la impartasirea de ea nu voieste sa se
impartaseasca simtindu-se satul si scarbit
de ea. Iar daca totusi se impartaseste, se
defaima pe sine zicand: ''Pentru ce nu sunt intotdeauna asa?'' si
doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina
necuprinsa a intimei legaturi dintre suflet si trup. La urma
urmelor, trupul este rationalitate plasticizata si sensibilizata
plina de lucrarea spiritului uman si in ultima instanta
de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci Duhul acest suport al
vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui in sufletul omenesc,
deci si in trup fara sa recurga la noi adaosuri de
materie pe care el sa o prefaca in materie vie si insufletita
a trupului? In afara de aceasta, materia este in ultima analiza energie
concentrata. Poate ca noi, prin puterea spiritului nu
actualizam toata energia concentrata in trupul nostru. O lucrare
mai intensa a Duhului poate actualiza lucrand direct asupra trupului, sau
prin spiritul nostru mai multe zacaminte de energie condensata
in trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii in oase, alipirea lor de
carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii incat
se poate trai o vreme mai indelungata fara o hrana
noua. Dar aceasta poate fi si urmarea concentrarii tuturor
gandurilor intr-un singur gand indreptat spre Dumnezeu, ceea ce atrage in
gandul astfel concentrat dar si in oasele unificate si lipite de trup
puterea Duhului Sfant care actualizeaza mai multe energii concentrate in
ele.)
·
Iarna nu se bea mult, de asemenea
trebuie sa se manance mai putin, adica din toata
cantitatea bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si
apa cate o jumatate de pahar de fiecare. Daca te tii tare
si nu obosesti, este bine sa bei odata pe zi, iar de nu
poti, bea de doua ori, dar de fiecare mai putin. In vremea
miscarilor si razboaielor gandurilor trebuie sa mai
tai putin din masura obisnuita, inca o a 12-a parte
si o jumatate de pahar de bautura incat mancarea sa
fie micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar.
·
Cei ce se carmuiesc pe ei
insisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama de
trup si de inclinarea lui caci a manca dupa pofta
inseamna a pofti sa mananci nu dupa trebuinta trupului
ci din lacomia pantecelui. Iar de vezi ca cineva din inclinare
doreste mai multe legume verzi decat uscate, dar nu din pofta, ci
pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci
exista firi care primesc mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau
acre. Aceasta nu este patima sau lacomie. Dar a pofti si a dori
mancarea este pofta si ea este slujitoarea lacomiei pantecelui.
Deci cand lucreaza impotriva ei si te folosesti de mancare din
trebuinta, nu o faci din lacomia pantecelui.
·
Noi punand piciorul pe prima treapta
a scarii sa nu voim sa urcam indata la cea mai de sus.
Daca infaptuim cele de la mijloc ajungem prin infranare si la
cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta masura pot
sa fie precum zice Apostolul si satui si flamanzi
pentru ca s-au invatat in toate. (Raman stapani pe
ei insisi si cand sunt satui si cand sunt
flamanzi pentru ca s-au deprins sa se stapaneasca in
ambele cazuri.)
·
A fi molesit, a nu voi
sa sporesti cum ti-o cere insasi firea, inseamna
a te lasa stapanit si purtat ca un obiect. Dar fiind om nu
poti fi redus prin trandavie la starea totala de obiect, ci
devii robul patimilor. A fi molesit inseamna a te lasa inchis in
inchisoarea neputintei si monotoniei plictisitoare, inseamna a
cadea din plinatatea fiintei intr-o existenta
paruta, intr-un cosmar in care nu faci si nu mai poti
face nici un gest de eliberare, ci cu tine se fac, desi ti se pare
ca faci tu insuti lucruri care nu le faci de fapt tu. Aceasta este
moartea sufleteasca de pe pamant care culmineaza in viata
de apoi.
·
Dormitul pe scaun te duce cu timpul
la smerenie, insa preda-te lui Dumnezeu in frica Lui.
·
Asculta frate! Ai ajuns
slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai seama
ca aceasta este spre osanda, mai ales pentru un tanar care mai
degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu
pana ce n-am primit instiintare de la Dumnezeu sa ma
linistesc in izolare, ma slujeam singur chiar in vreme de boala
pregatindu-mi putina mancare si aprinzand focul. Nu face
ceea ce faci ca de nu vei muri in chip pacatos, ci de ai vreo nevoie,
nu vorbi mai mult de ea decat este trebuinta, caci cel ce nu
si-a zidit chilia sa cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca
Domnul a zis: ''Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa
slujeasca''? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu
''sangele tau va fi asupra ta'' (III Imparati 2,38). Am
intrebat si am auzit ca un tanar nu foloseste alt
tanar chiar de l-ar adapa cu cunoasterea intregii Scripturi.
·
Vegheaza frate ca esti
muritor si vremelnic. Strange calul tau in fraul
cunostintei ca nu cumva privind ici si colo sa
innebuneasca dupa femei, mai bine zis dupa barbati
si sa te arunce pe tine calaretul lui. Roaga-te
lui Dumnezeu ca sa ''intoarca ochii tai ca sa nu vada
stricaciunea''. De vei dobandi o inima de barbat vor fugi de la
tine toate razboaiele. Fa-te usturator ca spirtul pe rana
si nu lasa sa se adune imputiciunea si
necuratia. Dobandeste plansul ca sa te instrainezi pe
tine de indrazneala ce destrama sufletele celor ce au castigat-o
pe aceasta. (Calul e altceva decat calaretul; pofta trupului
si vrerea pacatului starnita de aceasta pofta altceva
decat adevaratul stapan peste toate cele din care se constituie omul,
desi voia subiectului poate ceda si se poate pune intr-o anumita
masura in slujba poftei si a pacatului. Subiectul este
tarat oarecum fara voia lui sau cu pe jumatate de voie in cele
pe care pe de alta parte le simte contrare lui, putand fi dus prin
repetitie pana la moartea sufleteasca incat omul sa
devina un fel de automat, sau obiect purtat de impulsuri regulate in colo
si-ncoace.)
·
Nu toti care sunt in
manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul monahului pentru ca
s-a spus: ''Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va intra in
Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Care
este in ceruri.'' Deci de ce-ti razi de tine frate nenorocit caci de
intrebi si nu starui, ci intreband iarasi le spui altora
cautand slava desarta si sa placi oamenilor. Pentru
aceasta culcandu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te inabusa
si pentru aceasta ingaduie Dumnezeu sa fii pedepsit prin indepartare
ca sa te ocarasti pe tine insuti, dar tu nu
intelegi. Acesta este timpul care ni s-a dat sa ne cercetam
patimile noastre si de a ne tangui. Cand sezi in chilia ta si
esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine in toate si
arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si El te va ajuta
si-ti va da putere ca sa sporesti intru El.
·
Cand ai vreo suferinta in
trup, te infranezi de la lucrurile care te vatama, atunci de ce dar
nu lupti sa te infranezi cand sufera sufletul? Foloseste
puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru rugaciunile sfintilor
caci inseteaza sa vada mantuirea noastra Cel ce s-a
jurat pe sine ca ''nu voieste moartea pacatosului, ci
sa se-ntoarca si sa fie viu.'' Adauga si tu cei
doi banuti ai tai si-L vei bucura pe El ca si
vaduva aceea. Leaga-ti barca de corabia Parintilor
tai si acestia te vor carmui spre Iisus.
·
In privinta limbii, a pantecelui
si a indraznelii fa si tu ce poti ca sa
te-nfranezi caci fara osteneala, trezvia si plansul din
inima, nu pot fi tinute. Adu-ti aminte ca ''mult poate
rugaciunea lucratoare a dreptului''.
·
Nu cauta sa te
slujeasca cineva, ci slujeste-te singur!
·
Trebuie intru totul sa ne lipim
de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din
vorbirea si suspinul acestora sa ne umplem de pocainta cea
dupa Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce faceau oile
lui Iacov, care privind la nuielile din apa, zamisleau si
nasteau dupa chipul lor pestrit. Astfel daca
intiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim in acelasi
fel de lucruri, nu vom intarzia sa pasim pe aceeasi cale cu
ei.
·
A fi desavarsit
inseamna dupa Sfantul Apostol Pavel a tinde mereu in sus: ''Cele
dinapoi uitandu-le si spre cele dinainte intinzandu-ma'' (Filipeni
3,13). Aceasta este desavarsirea omului: tensiunea continua,
neoprirea, nealunecarea in jos, este desavarsirea in mers cu privirea
atintita la tinta finala.
·
De voiesti sa te
mantuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la
pamant picioarele tale si inalta-ti mintea la cer
si acolo sa-ti fie cugetarea ziua si noaptea. Dispretuieste-te
cu toata puterea ta, noaptea si ziua, luptandu-te sa te vezi
putin mai prejos de orice. Aceasta este calea cea adevarata
si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se
mantuiasca in Hristos care-l intareste pe el. Cel ce
voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste
sa alerge! Sa alerge sa ia cununa. Iti dau marturie
despre aceasta inaintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste sa
daruiasca viata vesnica tot celui ce voieste. De
voiesti, lucreaza frate!
·
Binele il castigi
miscandu-te, numai cel ce ramane lenes in cele rele, nu se
misca, nu alearga, iar miscarea este sustinuta de
vointa. Cel ce ''se lasa in voia raului'' nu se
misca propriu-zis, este inert pentru ca nu se foloseste de
vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun,
voieste sa fie mereu mai bun, sa faca tot mai mult bine. In
rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit de orice vointa;
binele are o tinta niciodata deplin ajunsa - e Dumnezeu.
Raul n-are nici o tinta sau indeamna doar la repetarea unei
placeri de scurta durata. Fericirea vesnica
incununeaza o vointa ce se intareste continuu.
Trandavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se incununeaza
cu fericirea plinatatii netrecatoare a vietii.
·
Cel ce voieste sa
biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la priveghere,
fie la orice alt lucru. De pilda, daca e dator sa nu
manance cum e obiceiul pana la ora noua dar slabiciunea ii
cere sa manance la ceasul al treilea (9), sa se sileasca
sa nu manance pana la ceasul al saselea (12). Cu
privegherea, la fel, caci astfel silinta se impotriveste
lucrarii dracilor. In ceea ce priveste pogoramantul, aceasta
este un ajutor dat trupului. (Nevointa aceasta perseverenta si
tenace este un mijloc de intarire a vointei sau a spiritului
impotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe om. Pofta e printre primele,
mania - dintre ultimele. Numai omul intarit prin nevointa, omul
linistit si generos se poate face lacas al Duhului
Dumnezeiesc. Numai el este liber pentru relatia de iubire
adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai acest om este tare
si nu e preocupat din slabiciune pentru sine. Demonii il slabesc
pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau cu acest
scop.)
·
Fratilor, plang si ma
tanguiesc pentru mania ce ne ameninta caci toate le facem
impotriva a ceea ce trebuie. Fiindca s-a spus: ''De nu va prisosi dreptatea
voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor nu veti
intra in Imparatia Cerurilor'', si faradelegile
noastre au intrecut cu mult pe cele ale celorlalte neamuri.
·
Impotriveste-te
rautatii si Domnul ii va aduce pe dusmanii tai
sub picioarele tale, cei potrivnici ajungandu-ti in cele din urma
prieteni. Lupta-te pana la moarte pentru adevar si Dumnezeu
va lupta pentru tine. Nu cere ajutor de la oameni, caci cel ce-si
pune nadejdea in ei cade repede, iar ajutorul lui Dumnezeu intrece cu mult
ajutorul a zeci de mii de oameni. Pentru aceasta a zis Proorocul: ''Domnul este
ajutorul meu si nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul.''
Sprijineste-ti deci inima ta in Domnul,
imbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit
langa tine. (Numai luptand cu toata puterea, e prezent si
Dumnezeu in tine, luptand cu puterea Lui impreunata cu puterea ta.
Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in mine. In
taria luptei mele este prezenta taria luptei lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt puterea mea
incordandu-se. Insa in incordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe
masura ei.)
·
Daca la Dumnezeu toate sunt cu
putinta si asa credem, sa facem intru El tot ce putem
iar El ii va nimici pe cei ce ni se impotrivesc caci ''El risipeste
sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile carmuitorilor. Iar voia
Lui ramane in veac.'' (Psalmi 32,10) Sustine pe cat poti
adevarul si lupta-te pentru el. Sa stam intru
adevar si nu vor intarzia dusmanii sa vina la
picioarele noastre. Astfel se va slavi Dumnezeu prin robii Sai.
·
Sfantul Varsanufie cere ca omul
sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-o dea odata
pentru totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum
imprejurarea ii spune ca este de folos. Libertatea in bine, aceasta e
recomandarea. Sa nu se ingradeasca omul printr-o lege a repetitiei
formale.
·
Sa nu te molesesti cu
trupul caci te va dobori! (Moleseala trupului este moleseala
sufletului; trupul trandav si pretentios a scapat de sub puterea
si controlul sufletului sau sufletul nu mai are putere asupra lui. Este un
trup care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de
aceea nu mai este in stare sa se incordeze fara greutate.)
·
Frate, ''silirea in toate'' si
smerenia il duc pe om de graba le sporim.
·
Sa nu judeci pe cineva, sa
nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu gandi
despre cineva cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre
pieirea sufletului. Ia aminte la tine si asteapta moartea cea
grabnica. Spune-ti cuvantul fericitului Arsenie: ''Arsenie pentru
ce-ai iesit din lume? Ce-ai venit sa cauti aici?'' Alearga
spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mantuiesti
iuteste-ti pasul ca sa te afli in aceasta buna
impreuna-vestire cu sfintii Batrani. De vrei sa te
mantuiesti lucreaza!
·
Este o mare bucurie sa
ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va indrazni
sa creada ca cererea lui se va implini. Dar daca ceri
samanta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l
pregatesti pentru plivirea ei, caci despre pamantul cel bun
si cultivat se spune ca a dat cate o suta de roade pentru una.
·
Nu poate fi omul tare decat in
Dumnezeu. Cand este singur este slab. In omul credincios nu se poate deosebi ce
este al lui de ce este al lui Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face,
Dumnezeu face dar pune atata ravna ca si cum totul ar depinde de el
caci fara ravna si efortul lui n-ar lucra Dumnezeu,
insa chiar ravna lui isi are provenienta de la Dumnezeu. Va fi
tras la raspundere daca n-a lucrat asa cum voieste
Dumnezeu, sau va fi rasplatit daca lucreaza asa. Dar
n-ar fi putut lucra cum vrea Dumnezeu daca n-ar fi avut intarirea lui
Dumnezeu si e osandit cand n-a lucrat asa pentru ca n-a primit
ajutorul lui Dumnezeu.
·
Numai prin multe lupte repetate se
intareste omul in asa fel ca ispita sa nu mai aiba
putere asupra lui.
·
Ni se cere sa facem ceea ce
sta in puterea noastra si nimic mai mult caci
acoperamantul si mila lui Dumnezeu va intari neputinta
noastra.
·
De unde vine trandavia
si ce trebuie facut cand se iveste ea?
Este o trandavie a firii din oboseala si una de la draci. De
voiesti sa le deosebesti cerceteaza astfel: cea de la draci
se iveste in cineva inainte de timpul cand are nevoie de odihna,
caci incepand sa lucreze inca inainte de a ispravi o treime
sau o patrime din lucrare, trandavia il indeamna sa lase lucrul
si sa se scoale. Deci nu trebuie sa primeasca indemnul ei,
ci sa faca rugaciune si sa sada la lucrul
lui cu rabdare. Astfel, vazand vrajmasul ca omul face
rugaciune tocmai din pricina trandaviei, pentru a nu-i mai prilejui
asemenea fapta fuge. Cea a firii se iveste cand omul se
osteneste peste putere si se sileste a lucra mai mult decat
poate. Astfel trandavia firii se naste din neputinta trupului.
In acest caz trebuie sa-si incerce omul puterea si
sa-si odihneasca trupul in frica de Dumnezeu.
(Trandavia care este produsa de o prea mare oboseala a trupului
are in ea ceva spiritual si care arata in ea o influenta a
celui rau. Simt o trandavie pentru ceva si atunci cand fac ceea
ce nu-mi produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie,
descurajare care tot prin autosugestie se poate invinge. Ea se invinge cu
vointa dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa
slaba.)
·
Daca din trandavie se
naste o atipire care ma impiedica de la lucrul pe care-l
fac, oare trebuie sa ma ridic sau sa raman sezand?
Sa te ridici si sa nu incetezi a te ruga lui Dumnezeu si va
alunga Domnul atipirea de la tine.
·
Foloseste toata puterea ta
caci multi au fost cu Iisus si multi s-au instrainat
de El.
·
Cel ce cauta cu adevarat
viata vesnica se straduieste sa
pazeasca cuvantul lui Dumnezeu pana la varsarea sangelui in
taierea voii sale.
