Patimi - ispite

ˇ        Iti poruncesc sa nu ma tulburi cu cererea unei convorbiri caci nu fac deosebire intre oameni atat timp cat traiesc!

ˇ        A raspunde raului cu rau, a cauta satisfacerea placerii, da impresia ca intareste fiinta noastra. Pe aceasta se intemeiaza argumentarea paruta rationala a ispitei. Trebuie sa demascam falsitatea acestei argumentari aratand ca ''intarind'' prea mult trupul, intarim pentru un timp ceea ce este pieritor slabanogind insa in acelasi timp puterea si libertatea noastra ca subiect. Peste tot cei doi batrani vad mantuirea omului prin a ceea ce este netrecator in fiinta lui. Cel bun este tare si puternic: savarsirea binelui este o intarire reala a existentei; ontologicul deplin implica eticul - Hristos intareste pe om pe cruce comunicandu-ne taria Lui de a suporta si noi greutatile si ispitele, ne face si fiinta noastra tare pentru ca o face buna.

ˇ        Ispita ca o samanta a raului este primita de om prin cedarea lui, prin faptul ca nu lupta ca sa nu se semene ea in el. Omul primeste ispita printr-un act de slabiciune, este o cedare in fata falsei argumentari.

ˇ        Ingerii rai - demonii, pot face rau oamenilor prin distrugerile de produse in natura deoarece exista posibilitatea de lucrare tainica a spiritului asupra naturii.

ˇ        Omul pacatos este ros de patimi ca de niste viermi, este sfasiat de ele traindu-si starea de descompunere prin ele. Este inchis de ele in temnita egoismului sau intunecat. Sub masca satisfactiilor de scurta durata ca niste spasme, oferite de lume, se ascunde o mare nefericire.

ˇ        Daca ne-am departat de rele si ne-am instrainat de mestesugarul lor - diavolul, cu noi este Dumnezeu. Daca ni s-a facut amara dulceata lumii si ni s-a indulcit dorinta de faptele cele bune avand totdeauna vietuirea in ceruri (Filipeni 3,20), cu adevarat cu noi este Dumnezeu. De vedem pe toti oamenii ca pe unul si toate zilele deopotriva, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Daca-i iubim pe cei ce ne osandesc, ocarasc, dispretuiesc si ne pagubesc ca pe cei ce ne iubesc si ne lauda, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Semnul de a fi ajuns cineva la masura aceasta este ca il are intotdeauna cu sine pe Dumnezeu caci de fapt Dumnezeu chiar este totdeauna cu el, iar cel ce nu este in felul acesta si nu-l are pe Dumnezeu cu sine, le va avea negresit pe cele ale celui potrivnic si urmarea o cunosc toti cei ce au minte.

ˇ        Este propriu celor desavarsiti sa lase gandul sa intre in inima lor ca apoi sa-l scoata, tu insa nu lasa focul in padure ca sa nu o arda. Nu lasa sa-ti ia hainele ca sa nu fii nevoit sa le iei inapoi cu mare lupta si sudoare. Deci nu te juca cu tulburarea caci sigur nu vei ramane neclintit in aceasta lupta!

ˇ        In ceea ce priveste boala ta, daca trupul primeste hrana in fiecare zi si totusi slabeste, atunci este de la draci.

ˇ        Cand ne inchipuim persoane cu care ne certam avem de-a face cu ispita despartitoare a diavolului din pricina mandriei sau a ambitiilor noastre din pricina ca ne amintim de niscai jigniri ce ni s-au adus. Cand ne inchipuim persoane care starnesc in noi pofta desfraului care in betia ei uita de toate, avem de-a face cu miscari iscate in noi de imbuibarea care-i stapanita si ea de egoismul lor. Ispitele din placere ne vin noaptea iar cele de mandrie - ziua.

ˇ        Ispitele semanate de draci indeamna la pacate care la inceput par dulci dar pe urma lasa o amaraciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor in vicii. Omul are o dulceata in sine si o raspandeste si in afara; omul bun ii indulceste pe toti pe masura bunatatii lui, de aceea toti sfintii comunica o dulceata sufleteasca. Omul rau ii amaraste si ii agita pe toti. Atat bunatatea cat si rautatea au o forta iradianta: de aici se vede ca atunci cand cineva devine rau fara sa fi suferit vreo influenta vazuta pe masura rautatii lui, trebuie sa fi primit aceasta influenta de la fiintele nevazute.

ˇ        Ai pacatuit? Linisteste-te din tulburarea pacatului si nu lua in seama cele rele, ci cele bune caci cel bun ia in seama cele bune, iar cel rau - cele rele (Mt.12,35). Ridica-te iarasi sustinut de mana lui Dumnezeu si sa nu crezi gandurilor tale caci dracii iti arata lucrurile precum voiesc ei. Asigura-te deci impotriva lor caci sunt cumplit de rai si plini de furie impotriva noastra - Domnul sa-i alunge pe ei degraba de la tine!

ˇ        Pizma diavolului orbeste inima ta ca sa cugeti cele rele in locul celor bune si cele amare in locul celor dulci si asa sa ai parte de osanda impreuna cu cel ce zice binelui rau si dulcelui amar si cu cel ce socoteste lumina intuneric si intunericul lumina (Isaia 5,20). (Aceasta este minciuna care nu impiedica numai cunoasterea realitatii, ci conduce viata celui ce o sustine sau si-o insuseste si celor amagiti de el pe drumul fals, pe drumul esecului lor, al strambarii fiintei umane, a slabirii ei si a unirii ei cu nefiinta. Luand intunericul drept lumina toata fiinta se scufunda in intuneric nemaivazand nici un sens al existentei, toata fiinta se cufunda in felul acesta in non-sens).

ˇ        Trebuie oare sa imbrac vesmant randuit anume pentru slujba Liturghiei, sau sa sa-mi acopar cu o haina pana la calcaie? Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care ii face placere lui Dumnezeu. Haina pana la calcaie inseamna omorarea madularelor. Spune-mi frate, daca omul poarta o porfira intreaga din matase si este desfranat, il curateste cumva vesmantul de curvie sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam - pe cea a curatiei.

ˇ        Insasi retinerea de la pacate inseamna izbavirea de ele caci aceasta aduce taria manifestata de ea si o transformare in fiinta omului, dat fiind ca retinerea inseamna o frica continua de Dumnezeu, un fel de traire a puterii lui in om.

ˇ        Rabdarea bolilor si a necazurilor cu sentimentul ca sunt o certare a lui Dumnezeu spre indreptare si insanatosire, produce si ea o mutatie treptata in fiinta omului impreunata cu scaparea de pacate prin retinerea de la ele. Pacatul si virtutea sunt stari totale ale fiintei umane care se modifica prin liberul arbitru al omului. Acolo unde se neaga pacatul si virtutea se neaga libertatea si putinta de schimbare in bine sau in rau a firii omenesti prin libertate omul fiind considerat ca o bucata a naturii in care se implinesc legile firii fara voia lui.

ˇ        Sunt tulburat de patimile sufletului meu; spune-mi pentru Dumnezeu ce sa fac ca sa ma usurez de ele? Frate, cel ce voieste sa se mantuiasca si doreste cu dinadinsul sa fie copilul lui Dumnezeu sa agoniseasca: smerenie, supunere, ascultare si neindrazneala. Ia seama ca ai spus: ''Ce sa fac?'' si iata ca ti-am zis! Si iti dau chezasie ca nu vei mai fi stapanit nici de vrajmasi, nici de patimi.

ˇ        Semnul invoirii sta in a place acel lucru omului si a se indulci in inima lui cugetand la el cu placere. Iar cand cineva se impotriveste gandului si lupta cu sarguinta sa nu-l primeasca arata ca nu primeste invoirea ci mai vartos o respinge, iar aceasta lupta pricinuieste omului probare si sporire.

ˇ        Cand cineva este ispitit de pofta sa, este semn ca n-a avut grija ci si-a lasat inima sa se pogoare la cele savarsite de el mai inainte si astfel isi aduce singur asuprasi mania din pofta proprie.

ˇ        Diavolul cauta sa puna stapanire pe om prin toate pacatele si patimile. Omul este chemat sa lupte pentru a scapa de orice forma de stapanire a lui pentru ca inlaturand orice acoperis al celor relative care il pot stapani sa se afle in comuniune nemijlocita cu Dumnezeu Cel absolut nesupus planului celor relative, libertatea iubirii depline, Dumnezeu fiind iubire, nu-l face pe om rob, nu-l stapaneste propriu zis. Cand omul ajunge sub vreo stapanire, s-a despartit de Dumnezeu , s-a supus domniei fortelor inferioare care intrerup legatura cu Dumnezeu.

ˇ        Demonii iti aduc ganduri ispititoare pentru ca nu le cunosti rafinatele uneltiri, sau Dumnezeu ii lasa sa faca aceasta pentru a spori si tu in cunoasterea subtilitatilor binelui ce se opune subtilitatilor mincinoase ale raului.

ˇ        Pazeste-ti limba de la grairea desarta, pantecele de placere, iar pe aproapele pazeste-l de mania ta. Agoniseste neindraznirea, nepretuirea de sine, dragostea fata de toti si tinerea lui Dumnezeu in minte gandindu-te ca curand te vei arata in fata Lui. Sa le ai pe toate acestea in tine si pamantul tau va aduce cate o suta roada lui Dumnezeu.

ˇ        Alungarea patimilor - patimile sunt necazuri si Domnul nu ne-a ferit de ele ci a zis: ''In ziua necazului cheama-Ma pe Mine si te voi izbavi si Ma vei slavi.'' deci in orice patima nimic nu e mai de folos decat a chema numele lui Dumnezeu. Cat despre impotrivirea in cuvant, ea nu este cu putinta oricarui om, ci numai celor puternici carora dracii li se supun, caci daca vreunii din cei neputincigsi incearca una ca aceasta, dracii isi rad de el ca de unul ce vrea sa se impotriveasca aflandu-se deja sub puterea lor. La fel certarea lor este cu putinta numai celor mari care au putere, noua celor slabi nu ne este dat decat sa alergam la numele lui Iisus caci patimile sunt draci dupa Sfanta Scriptura si acestia ies in numele lui Iisus. Deci ce voiesti mai mult de atat? Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti dea putere in frica Lui.

ˇ        Daca mananca cineva vreo mancare si se vatama la stomac, la splina sau la ficat si prin ingrijirea si priceperea doctorului se vindeca, numai e cu negrija de sine ca sa nu-l ajunga ceva si mai rau, ci isi aduce aminte mereu de primejdia dinainte cum a spus si domnul celui vindecat de El: ''Vezi, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti ceva mai rau.''

ˇ        Raul nu se poate desfiinta cu rau niciodata!

ˇ        Exista o pace din partea patimilor de scurta durata - este multumirea fiarei care s-a saturat, e pacea trupului obosit de spasmul placerii, dar patima se va trezi din nou.

ˇ        Cand te lupta vreun gand rau cheama fara tulburare numele lui Dumnezeu si va fi alungat acel gand.

ˇ        Ce sa fac, caci sunt tulburat de razboiul lacomiei pantecelui, al iubirii de argint si al altor patimi? Cand te razboieste patima lacomiei lupta cu toata puterea pe care o ai dupa Dumnezeu ca sa nu dai trupului ce pofteste, iar fata de iubirea de argint, la fel. Pana ce te necajeste razboiul sa n-ai nimic de prisos peste haina. Lupta-te tot asa in ceea ce priveste vasele si in cele mai mici lucruri.

ˇ        Cel ce incepe sa inainteze in bine este impresurat de pizma si mania diavolului, dar si a multor oameni prin care el lucreaza.

ˇ        Voile despartite de voia lui Dumnezeu nu sunt voi deplin libere, ele nu sunt voia cea adevarata caci aceasta este robita de mandrie ori de alte patimi. Ea este multipla caci tu insuti esti sfasiat supunandu-te cand unui stapan, cand altuia, neputind avea nici o consecventa. Voia cea adevarata se afirma cand afirma voia lui Dumnezeu. Atunci este omul cu adevarat liber si unitar, sau el insusi, caci face permanent ceea ce corespunde subiectului sau ca fundament vesnic al existentei sale fericite in fundamentul ultim al lui.

ˇ        Cele contrare firii sunt patimile; fara ele poate omul trai caci nu fac parte din fire, deci parasindu-le pe acestea pentru Dumnezeu, nu da ceva din ceea ce ii este necesar, dar cel ce da din ale firii sale, aduce o jertfa lui Dumnezeu. Insa prin aceasta se ridica pe un nou plan de existenta mai presus de fire. Jertfa este sfintita de Dumnezeu cand este primita.

ˇ        Lucrand Dumnezeu in noi ca Persoana libera si iubitoare, nu inabusa voia noastra, ci se aseaza pe linia ei, deci o ajuta si pe ea sa se implineasca. Numai fortele impersonale sau numai cel ce vrea sa te domine iti stinghereste vointa, cel ce te iubeste insa iti promoveaza libertatea, te incurajeaza, te ajuta sa lucrezi tu insuti caci se bucura sa-i raspunzi cu iubirea ta libera lucrand de bunavoie cele bune care corespund si voii lui. Binele este iubirea intreolalta sau este produsul ei.

ˇ        Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca in acestea socotind sa ne prinda in cursa nerusinarii lui si sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa intaiul atac sa luam aminte la al doilea si tot asa in continuare caci s-a scris: ''De sapte ori intr-o zi cade dreptul si se ridica.'' (Psalmi 24,16). Dar a se ridica inseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pana ce la sfarsit arata cine este. Dar in toate sa avem grija sa chemam numele cel sfant al lui Dumnezeu caci unde este Dumnezeu, acolo sunt toate cele bune. Dar tot asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si e vadit ca de vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare in chip rau, acestea sunt de la diavol.

ˇ        Somnul are si el dulceata lui caci este si un somn al firii integrale a omului in care se odihneste si sufletul nu numai trupul.

ˇ        Daca cineva este bolnav si are nevoie de baie, nu este pacat sa faca, dar daca este sanatos baia ii aduce refacere, odihna insa si moleseala trupului.

ˇ        Nimic altceva nu-i de folos omului decat sa nu ia si sa nu faca un lucru cu patima.

ˇ        Animalele, lucrurile, energiile naturii sunt unelte indirecte ale sufletului, si de acestea toate ne folosim prin intermediul trupului. Trupul este o unealta directa prin care ne facem toate celelalte unelte indirecte. Tot cosmosul este un fel de trup largit al omului; toate ale lumii sunt simtite de suflet prin trup devenind prin trup nu numai obiecte ale sufletului, ci si un camp simtit si mijloace de lucrare asupra lumii. Toate se aduna in cunoasterea si simtirea sufletului prin trup. Curatind simtirile trupului, curatim simtirea tuturor impreuna cu sufletul. Cand nu folosim trupul pentru lucrarea binelui prin el, ci numai pentru satisfacerea poftelor lui din folosirea lucrurilor, il facem slujitor egoist al raului. Trupul ca unealta a sufletului castiga in lucrarile cu care se obisnuieste o dexteritate uimitoare care nu se poate explica fara lucrarea mintii prin el. Toti muschii palmei capata o flexibilitate conforma cu lucrul ce-l implineste. Ochiul prinde nuante din formele vazute si din sentimentele spirituale ale persoanelor fata de ele. Trupul este ecranul traitor al tuturor imaginilor unite cu revelatiile spirituale ale sufletului.

ˇ        ''Binele facut iti trezeste multumire ori de cate ori te gandesti la el, deci in veci.'' a spus Sfantul Grigorie de Nissa.