|
|
versiune cu diacritice - aici
·
Ce sa fac parinte ca
mi-e frica? - Locuitorii cetatii se tem de barbari pana ce
nu au ajutorul imparatului, dar cand afla ca a sosit in cetate
generalul, nu se mai tem stiind ca acum are cine sa-i apere.
Chiar de vor auzi ca se apropie barbarii, nu se ingrijoreaza avand pe
cel ce se lupta pentru ei. Deci si noi, daca credem in Dumnezeu,
nu ne vom mai teme de draci caci ne va trimite ajutorul Lui. (Sfintii
Varsanufie si Ioan)
·
Un frate se infricosa tare de
talhari si a destainuit Batranului frica sa. - Dumnezeu nu
paraseste pe nimeni caci a zis: ''Nu te voi lasa, nici
nu te voi parasi'' (Evrei 13,15), dar ne preda
necredintei noastre. Sunt oare mai multi talhari care
navalesc decat carele si puterile lui Faraon? Si stim
cu totii ca printr-un cuvant si la un semn al Domnului au fost
deodata inecate toate. Nu-ti aduci aminte cum i-a orbit pe cei ce
veneau asupra lui Elisei? (IV Imparati 6,18) Cel ce stie
sa izbaveasca de ispite pe credinciosi, Acela le-a
facut si le face si acum pe toate. Cum vom uita oare Scriptura
care zice: ''Domnul te va pazi pe tine de tot raul, pazi-va
Domnul sufletul tau''. Si cum vom da uitarii cuvantul: ''Voua
si perii capului va sunt numarati'', ori: ''Nici o vrabie nu
va cadea in plasa fara stirea Tatalui vostru, nu
e cu mult mai de pret omul decat o vrabie?'' O, frica - fiica a
necredintei, pana unde m-ai coborat! Aceasta-i
inspaimantatoare: orbeste mintea, moleseste inima,
imputineaza sufletul si-i desparte pe oameni de Dumnezeu. Este
sora lipsei de nadejde si-i mana pe oameni de la frica de
Dumnezeu in tara pierzaniei. Frate, sa fugim de ea si sa-l
desteptam pe Hristos din somn zicand: ''Stapane,
mantuieste-ne ca pierim!'' si El sculandu-se, va certa
navala vantului si o va potoli, iar noua ne va spune: ''Eu sunt,
nu va temeti!'' Sa parasim deci toiagul de trestie
si sa luam toiagul crucii in care se sprijinesc cei ce schiopateaza,
prin care se scoala mortii, intru care se lauda Apostolul, cu
care am fost izbaviti de pradarea diavolului, noi insine
asezandu-ne langa Cel ce S-a rastignit pentru noi, caci El
ne pastoreste pe noi oile Sale si prin El sunt alungati
lupii poftitori de sange. (Crucea este puterea noastra de a ne
depasi, este puterea pregatita noua de Hristos. El a
rabdat-o pentru a intari firea omeneasca din El impotriva
crutarii egoiste si pentru a ne comunica aceasta putere
si noua. Pomenirea ei legata de semnul ei il aduce pe Hristos
Insusi in noi, pe Hristos care a intarit firea Sa omeneasca
rabdand crucea si care, in urma acestei intariri a biruit
moartea. Nu putea invia Dumnezeu o fire omeneasca molesita
imbracand-o in viata larga netrecatoare care reprezinta
o suprema tarie ca pe un obiect. Ea insasi trebuie sa
vina in intampinarea invierii sale, ca actul acestei tarii spirituale
prin rabdarea durerilor opuse egoismului. Crucea este dovada milei lui
Hristos pentru noi, dar si mijlocul pe care ni l-a daruit pentru a ne
intari si a creste spre taria vietii generoase
nesupusa mortii, ingustarii egoiste. In cruce il avem pe Hristos
cu puterea Lui atotiubitoare dar ca sa ne insusim si noi
aceasta putere. Prin ea alungam diavolii care ne supun cand suntem
fricosi din egoism, prin ea suntem paziti in pasunea
intinsa a hranei nemuritoare adusa noua de Hristos. Diavolul
vrea sa ne faca fricosi ca sa ne predam si
sa devenim astfel robii lui. Hristos ne vrea puternici, liberi, frati
ai Lui si ai tuturor, partasi la puterea generozitatii
si la slava Lui. Dracii ne robesc pentru ca de fapt nici ei nu sunt
liberi fiind robi slabi ai patimii mandriei lor, lucrand sub stapanirea
ei. (Sfintii Varsanufie si Ioan)
|