Trandavia - osteneala

ˇ        Toti cei care intra in aceasta frumoasa lupta dura, cu multe piedici si totusi usoara, sa stie ca trebuie sa se arunce oarecum in focul ispitelor si al luptelor cu ei insisi daca voiesc sa primeasca intr-insii focul nematerialnic. Sa se cerceteze fiecare pe sine si apoi sa manance din aceasta paine cu ierburi amare si sa bea din paharul acesta cu lacrimi ca sfarsitul acestei lupte sa nu-i fie propria condamnare.

ˇ        Vrednic de dispret si primejdios lucru cu adevarat este ca un calugar sa intre de la inceput molesit si descurajat in arena prevestind tuturor junghierea sa. Fara indoiala deci ne va fi de folos a incepe cu tarie, chiar daca pe urma slabim, caci sufletul care a fost odata puternic, dar acum a slabit este imboldit ca si cu o lance de amintirea vigorii anterioare. Multi au fost aceia care s-au incurajat cu acest gand, deci cand sufletul deznadajduieste pierzandu-si fericitul si vrednicul de iubire zel, sa cerceteze cu atentie din ce pricina l-a pierdut si impotriva ei luptand sa-si recastige degraba vechea sarguinta si ravna, caci nu va fi cu putinta sa se intoarca prin alta poarta decat prin cea care a iesit.

ˇ        Nimeni sa nu se socoteasca pe sine nevrednic votului monahicesc invocand ca motiv greutatea si multimea pacatelor sale, nici sa nu-si inchipuie ca se smereste daca nevrind sa se lipseasca de dulcea impatimire isi da ca pricini pentru staruirea in pacate insasi pacatele sale; caci unde este multa putreziciune, acolo este trebuinta si de o mare interventie chirurgicala spre a fi indepartata necuratenia. Iar cei sanatosi n-au nevoie sa vina la spital.

ˇ        Daruieste lui Hristos cu sarguinta nevointele tale si te vei bucura la batranete de bogatia liberarii de patimi. Cele adunate in tinerete hranesc si-i mangaie la batranete pe cei slabiti.

ˇ        Sa ne straduim, tinerilor cu zel sa alergam cu buna paza caci nu cunoastem timpul mortii. Avem dusmani din cei mai rai, este adevarat, din cei mai periculosi, inselatori si marsavi, puternici sa neadormiti, materiali si nevazuti, care doresc sa aprinda templul lui Dumnezeu prin vapaia in care ei insisi se parjolesc. Nici un tanar sa nu plece urechea la vrajmasii lui diavolii care-i spun: ''Sa nu-ti chinui trupul daca vrei sa nu cazi in boala si slabiciune, caci cu greu se va mai afla cineva (mai ales in neamul acesta de acum) care sa-si supuna trupul mortii. Scopul urmarit de diavol este acela de a ne arunca in moleseala si trandavie chiar in momentul intrarii noastre in lupta, ca apoi si sfarsitul sa corespunda inceputului.

ˇ        Ceea ce li se pare multora greutatea luptei, altora nu li se pare deloc asa, ceea ce inseamna ca numai in aparenta e greutate, dar de fapt este ceva usor. Totusi Dumnezeu a ascuns greutatea celor din lume pentru ca daca ar fi stiut ei, nu s-ar mai fi lepadat nimeni si ar fi primit viata monahala. Pentru ca dupa Apostol: ''omul trupesc nu primeste cele ale Duhului caci nebunie sunt lui.'' (I Cor. 2,15). Iar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc. Cei ce petrec potrivit lumii ar putea sa lepede insusirile proprii rusinii daca nu i-ar chema Dumnezeu prin mestesugul Lui? Caci ''trup si sange nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu '' (I Cor. 15,50). Multi vazand greutatea stadionului zic: ''Daca Hristos numeste jugul bun si usor, de ce sunt supusi unei sile cei ce-l iau?'' Acestia insa nu stiu ca celor ce privesc si cauta spre nadejdea celor viitoare, fericite si vesnice, li s-a spus ca acestea sunt bune si usoare; dar celor ce se tarasc pe jos si se agata cu putere de lucrurile desarte ale lumii acesteia, le sunt aspre si greu de strabatut. Cel ce se dezlipeste cu anevoie de cele de jos trebuie sa se sileasca pentru urcus. Asa si tanarul din Evanghelie declarand ca le-a facut pe toate, a gresit tocmai fata de lucrul cel mai desavarsit, dar cel ce s-a scuturat brusc de toate, zboara cu multa usurinta prin vazduhul acesta.

ˇ        Binele barbatului este cand ia jugul din tineretea lui.

ˇ        Calea lata si larga e cea a iubirii de sine si a cautarii placerii proprii, caci iubirea de sine nu e stramtorata de luarea in considerare a altuia. Iar ''necazurile si primejdiile omoara dulcea impatimire pe cand odihna o hraneste si o creste. Ei se stramtoreaza pe ei insisi pentru altii si in primul rand pentru Dumnezeu, din iubirea fata de El si de ei, dobandind in schimb iubirea lor.

ˇ        Lenesii cauta totdeauna ce este mai usor; de fapt trecerea de la poruncile ascultarii la rugaciune sau invers, cand una din ele li se pare mai usoara, e numai un pretext pentru a scapa de una, dar a nu o face si pe cealalta. Cine are ravna adevarata le implineste pe amandoua.

ˇ        Barbatul supus prin practicarea ascultarii nu va cunoaste trandavia caci prin cele ale simturilor infaptuieste cele ale gandirii, adica prin cele sensibile isi chiverniseste realitatile spirituale. Viata de obste este potrivnica lancezelii, insa barbatului traitor in pustie ii este vesnica insotitoare neparasindu-l pana in pragul mortii. Vazand chilia pustnicului isi zambeste si apropiindu-se d el se fixeaza acolo.

ˇ        Doctorul ii cerceteaza pe bolnavi dimineata, iar trandavia, pe cei ce se nevoiesc la amiaza.

ˇ        Stand la rugaciune, din pricina trandaviei ne aducem aminte de lucruri necesare si urgente si astfel se foloseste de toata ingeniozitatea spre a ne trage de la rugaciune cu capastru unui pretext binecuvantat.

ˇ        Dracul trandaviei sufletesti aduce pe la amiaza o tremurare de trei ceasuri impreuna cu dureri de cap, fierbinteala ameteli si crampe la stomac. Pe la ceasul al noualea (15), acestea se domolesc. Punandu-se masa, ne face sa sarim din asternut; sosind vremea rugaciunii, iarasi ne ingreuneaza trupul. Stand noi la rugaciune ne cufunda in somn si ne impiedica prin cascat sa pronuntam stihurile in intregime.

ˇ        Fiecare din celelalte patimi este nimicita de o virtute, dar trandavia sufleteasca este moartea tuturor virtutilor.

ˇ        Silitorii se vadesc pe sine in lupta cu trandavia caci nimic nu incununeaza mai cu prisosinta monahul ca biruinta trandaviei.

ˇ        Ia seama si o vei vedea razboindu-te cand stai in picioare indemnandu-te sa te asezi pe scaun, sa rezemi peretele chiliei si sa te misti de pe un picior pe altul.

ˇ        Cel ce-si plange din toata inima pacatele nu cunoaste trandavia.

ˇ        Staruie in locul in care te afli, impotrivindu-te moleselii care nu prin stramutare vei domoli patimile, ci prin luare aminte a mintii. Avem nevoie de rabdare ca facand voia lui Dumnezeu sa dobandim fagaduintele. Cel ce e purtat din loc in loc de trandavie s-a departat de adevaratul sau scop ca si bolnavul de sanatate. Deci nu in fuga se face cunoscuta virtutea, ci in rabdare, iar rabdarea noastra se intareste prin indeletnicirea mintii cu contemplarea si cu cugetarea la cele ce ne asteapta. Prin acestea, ingrasandu-se, mintea primeste putere precum trupul din mancarile simtite.

ˇ        Cand ti se ingreuiaza ochii, apuca-te de lucrul mainilor, dar daca nu-ti vine somnul, nu parasi rugaciunea caci nu poti sa slujesti in acelasi timp si lui Dumnezeu si lucrului de mana.

ˇ        Somnul este din fire, din pricina mancarii sau poate dintr-o postire exagerata din care trupul slabind, cauta sa se intareasca prin somn. Precum multa bautura vine din obisnuinta, asa si somnul mult, de aceea sa luptam impotriva lui mai ales la inceputul lepadarii, caci cu anevoie se tamaduieste o obisnuinta.

ˇ        Stand la rugaciune in biserica demonii ne cufunda in somn, altii ne lovesc in stomac pe neasteptate cu dureri greu de indurat; altii ne indeamna sa vorbim in timpul slujbei, ne atrag mintea spre ganduri spurcate, ne fac sa ne rezemam ca si cum am fi obositi. Uneori ne fac sa cascam des, unii sa radem mult in vremea rugaciunii pentru a ne departa cat mai mult de Dumnezeu, altii din lenevie ne silesc sa ne grabim cand rostim rugaciunile sau invers, din iubirea de placere ne indeamna sa taraganam cantarea psalmilor, alteori ne fac sa deschidem cu greu gura pentru a rosti stihurile. Cel care insa, rugandu-se, cugeta ca se afla inaintea lui Dumnezeu, va sta ca un stalp fara a putea fi batjocorit catusi de putin de vreunul din demoni mai inainte amintiti. Cuptorul probeaza aurul, iar starea la rugaciune - sarguinta si dragostea de Dumnezeu a calugarilor.

ˇ        Ochiul veghetor curata mintea, iar somnul mult impietreste sufletul. Monahul care privegheaza este dusmanul curviei, iar somnorosul - sotul acesteia. (Ni s-a poruncit sa priveghem in rugaciuni si citit caci monahul care privegheaza isi subtiaza intelegerea spre contemplarea celor inalte, insa somnul intuneca mintea si o face greoaie. Dar ia seama sa nu te predai in timpul privegherilor vorbei desarte sau gandurilor murdare, caci mai bine iti este sa dormi decat sa priveghezi ocupandu-te cu lucruri desarte.)

ˇ        Privegherea este potolirea aprinderii trupesti, izbavire de visuri intinate, ochi umezit, inima inmuiata, straja in fata gandurilor rele, cuptor de mistuire a mancarilor, imblanzirea patimilor, pedepsirea limbii, alungarea nalucirilor.

ˇ        Prin priveghere se slabesc pornirile poftelor pricinuite de surplusul de vigoare a trupului si de neatentia mintii. Mintea castiga timp mai mult pentru cercetarea de sine, pentru adancirea in intelesurile existentei care apar in timpul privegherii neimpiedicate de cele de afara. Aceasta ajuta la alegerea faptei bune in clipele urmatoare. Privegherea adanceste nu numai semnificatiile gandurilor prezente, ci si a faptelor trecute si vede prezentul in lumina intregului trecut si a viitorului.

ˇ        Monahul priveghetor este un pescar al gandurilor care in linistea noptii poate sa le observe cu usurinta si sa le stapaneasca.

ˇ        Somnul mult este pricinuitorul uitarii, iar privegherea curateste mintea. Somnul mult este pentru cel lenes un tovaras viclean caci ii rapeste jumatate din viata, daca nu si mai mult.

ˇ        Calugarul nepriceput privegheaza in convorbiri, dar cand se pune la rugaciune i se impaienjenesc ochii. Calugarul lenes e destoinic in vorbarie dar voind sa se apuce de citit nu mai poate vedea de somn.

ˇ        Este cu neputinta sa se cugete in somn in continuare cuvintele psalmilor, dar se intampla des sa ni le puna pe acestea in minte dracii ca sa ne inalte spre mandrie.

ˇ        Nimeni sa nu aduca drept scuza neputinta sa pentru neimplinirea poruncilor evanghelice, caci sunt suflete care au facut si ceea ce este mai presus de porunca. Sa te incredinteze de aceasta cel ce l-a iubit pe aproapele mai mult decat pe sine si si-a pus sufletul pentru el, macar ca nu luase porunca de la Dumnezeu pentru aceasta.

ˇ        Sufletul trandav ii ridica impotriva lui pe draci, dar inmultindu-se razboaiele se inmultesc si cununile. Cel scapat neranit nu se incununeaza numaidecat, dar cel care nu se oboseste de pe urma caderilor ce i se intampla va fi slavit de ingeri ca un luptator.

ˇ        Facand Cineva trei nopti in pamant, a inviat pentru totdeauna, iar cel ce a biruit trei ceasuri, nu mai moare. (Hristos, Dumnezeul nostru, petrecand in pamant trei zile si trei nopti, a inviat, iar cei ce-i urmeaza, de vor birui pacatul timp de trei ceasuri nu vor muri. In general cel ce sta trei ceasuri nebiruit de o ispita s-a intarit in asa fel ca nu mai poate fi rapus de alte ispite.)

ˇ        Este greu sa ne scuturam de somnul amiezii mai ales in ceasurile de vara; poate atunci si numai atunci nu e de lepadat lucrul mainilor.

ˇ        Am cunoscut pe dracul trandaviei pregatind calea si mergand inaintea celui a curviei, ca molesind cu tarie trupul si scufundandu-l in somn, sa pricinuiasca in cei ce se linistesc intinaciuni prin visele spurcate. De i te vei impotrivi cu tarie, se va razboi negresit cu putere ca sa te faca sa incetezi nevointele, ca nefolosindu-ti la nimic. Dar nimic nu dovedeste mai mult infrangerea dracilor ca razboiul inversunat al lor impotriva noastra.